Cred ca ma paste una severa. Azi de-abia am reusit sa-mi montez psihicul ca trebuie sa ies din casa. Am tot felul de frici, ca o sa pierd badgeul si ramin pe dinafara. Am fost totusi la secretariat, sa-mi dea citeva informatii, m-au umplut cu pliante si mersul autobuzelor, dar nu au stiut sa-mi arate care e cutia mea de scrisori. Pur si simplu nu o gasesc. Mi-au zis sa-l caut pe paznic dar si acesta e in concediu, scrie mare pe usa.
Apoi mi-e frica sa nu mi se faca rau sa pic pe strada. Dupa cum arata lumea, nu cred ca m-ar ridica cineva. Bine, am asigurare solida, cuprinde chiar si rapatriement du corps, da ma tot pun in situatia jenanta de spital strain, oameni nepasatori...nu ca nu as avea experienta, da la Bruxelles, cind mi-am rupt spinarea, stateam intr-un couvent si maicutele de acolo au fost ca niste ingeri pe pamint.
Aici, in continuare, nimeni. Pindesc zgomote pe coridor, nimic. Va fi si mai rau miine si poimiine.
Am identificat totusi azi, cu ajutorul hartilot, citeva obiective de vazut si picina, e destul de aproape.
Sper sa ma lase neuro-vegetativul in pace. E mai rau ca orice boala, reala, aceasta stare de histerie. E incontrolabila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu