joi, septembrie 24, 2009
Blajul
Blajul este oraşul copilăriei şi adolescenţei mele. Am locuit acolo de la 1 lună la 18 ani. Am iubit aşa de mult acest loc, fără sa-mi dau seama. Doar cînd nu am mai avut unde sa merg, de fapt nu, la cine să merg, in Blaj, am realizat. Deodată toate amintirile au devenit idilice: scoala, liceul, spitalul, parcul, Târnava, Chereteul, Teiul lui Eminescu, "floaşterul", chiar şi calea ferată de dincolo de blocuri. Sigur că mă alint si exagerez un pic în aceasta plîngere care ţine de vîrstă - am zis aşa ceva? Dar sentimentele mele sînt adevărate: Blajul e pentru mine un locus amoenus. Aşa că îi voi dedica o drăgăstoasa aducere aminte plus un brin de culture...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Doar cînd nu am mai avut unde sa merg, de fapt nu, la cine să merg, in Blaj, am realizat..." stii bine ca nu-i adevarat. sau te alintzi?!
RăspundețiȘtergerema alint. hai să facem un top al celor mai haioase lucruri păţite la Blaj, un top al celor mai frumoase locuri, celor mai frumoase aminitiri...ce zici?
RăspundețiȘtergereuite încep eu cu iarna aceea minunată cînd patinam pe Târnavă împreună cu Monica şi Călin făcea tot felul de figuri artistice, tulup, axele pînă cînd a căzut brusc în apă, pînă-n gît. Reacţia noastră a fost că am râs intruna, fără să ne pese că bietul se ineacă. Noroc cu Carius care l-a salvat intinzîndu-i un băţ.Şi acum rîd in hohote cînd mă gîndesc. Ce-o mai face Călin?
RăspundețiȘtergeremerge?
RăspundețiȘtergeremerge! bravo.
RăspundețiȘtergeredin păcate trebuie să fug la dentist dar contez pe tine să te exprimi, combaţi, socializezi, etc.:)
o să mă.
RăspundețiȘtergerelouisella. ca te dit?
RăspundețiȘtergerepe vremea cand eu locuiam la timisoara, calin era la teatrul din arad.
RăspundețiȘtergereluisella,o,da. eram mari biciclisti,blăjenii. uite ce diferenţăfaţă de azi.Da nu de oraş, cum vezi prin Cluj, ci de dealuri, cîmpie, sate, diverse locuri ferite:)
RăspundețiȘtergeretu aveai bicicletă?
mda...aveam un pegas de-ala "cu coarne" si pedalam gafaind sa ma pot tine dupa demoazela de pe luizela, care mergea gratios, lin, cu zgomotu' ala de puteai sa juri ca toarce o pisica. o, tempora...
RăspundețiȘtergereha, ha, nu e adevărat:)
RăspundețiȘtergere