joi, aprilie 29, 2010

Vama Veche

Nu stiu altii cum sint dar mie mi se ridica parul in cap si ma trec fiorii cind aud de tinerii care merg de 1 mai la Vama Veche. Un mic sat de pescari care ar fi putut avea farmec transformat intr-un bordel si un VC-eu public. Plus toate constructiile aberante in stil new age of stupidity made in Ro. Plus hoardele de asa zisi rokeri sau ce-or fi beti de dimineata pina seara. Masini care mai de care din care urla manele. Fete disperate si uritite de fardul neogotic. Liberi se simt ei. Liberi sa li se pise altul in cap sau mai bime sa-i vomeze in fata la 3 noaptea. Oribil. Mi-e scirba.

luni, aprilie 26, 2010

Ce mai ramine de spus?

Ce poti sa-ti spui cind te afli in fata mortii si ii simti rasuflarea? Cite ginduri ni se aduna-n cap acum, de ce? daca? oare? nu se poate! apoi "el era...". Pareri de rau, dureri sfisietoare. Un chip  pe facebook, Iancu Oarga, un baiat frumos, inteligent, nu avea 20 de ani. Intr-una din poze e cu nepotica lui de citeva luni. Fetele scriu bucuroase pe zid- fetele care il inconjoara mereu, in poze- "Iancu, ce bine iti sta ca tatic". "Ei, raspunde el, as fi putut fi deja ! dar mai am timp, mai am timp". Nu mai are.
Nesfirsita fragilitate a fiintei. E lectia pe care o invatam in fiecare zi? Nu, o invatam doar de la altii...pina in clipa in care.

duminică, aprilie 25, 2010

Destin

Ieri dupa-masa am facut gratare , avindu-le ca invitate de onoare pe cele doua soacre. Le-am ospatat si am povestit pe terasa bucurindu-ne de prima zi cu adevarat calda din acest an. Am povestit povesti, eu afisind o mina vesela si ascultatoare asa cum trebuie sa fie o nora si o fiica perfecta. Cristi le-a spus cum urmeaza sa plece cu baietii la Iasi, unde CFR joaca in finala Cupei, cum prietenul lor de meciuri cfriste, Horea, e tare suparat ca finala are loc intr-o miercuri si copiii nu pot participa, cum el voia sa organizeze o masina a copiilor, cu care prefera sa stea si sa se distreze in tribuna, facindu-i sa rida de fiecare data cu tot felul de glume si mai ales voie buna. Horea e un galant, un simpatic, un pontos, un neobosit.
Azi am facut plaja pentru prima data anul acesta. Am stat cred ca vreo trei ore, regulamentar, invirtindu-ma pe toate partile, ca un pui la rotisor. Ma suna cumnata, care era in excursie cu ai sai copii la Belis-Fintinele, o asa zisa statiune de munte, aflata pe malul unui lac de acumulare. Peisajul e extraordinar de frumos, e adevarat. Ma intreaba daca am aflat ce s-a intimplat. Nu, ca nu deschisesem teveul. Un grup de tineri, aseara, trei studenti, s-au dat cu hidrobicicleta pe lac, care e foarte adinc, normal, sub el in hauri se afla un sat intreg, o biserica a carei clopotnita mai apare vara, cind e seceta. Hidrobicicleta s-a dezechilibrat, nu se stie, au cazut in apa, unul s-a salvat, doi au disparut. Nu stia mai multe.
De pe sezlong, viata mi-a parut foarte frumoasa. Iarba verde, copacii infloriti, toata lumea facea citeceva in jurul meu, multumita. Apoi a venit telefonul.
Unul din tineri era fiul lui Horea, de 20 de ani, student in anul 1 la Automatica.
Pina la aceasta ora nu a fost gasit.

sâmbătă, aprilie 24, 2010

Doi motani voiau pe casă

oare care s-a urcat?

joi, aprilie 22, 2010

Ca să mă iertaţi...

că am şters blogul pe wordpress, v-am gătit ceva bun la Cantina Socială, unde m-au invitat şi răsfaţat Tanti Jeni şi Cristian, cărora le mulţumesc...
http://cantinasociala.wordpress.com/2010/04/22/guest-star-day-corina-moldovan/

I'm back!

Deşi într-un moment de furie şi neputinţă am şters blogul de pe wordpress, crezînd că mă voi simţi eliberată, nu a fost aşa. Chiar dacă nu mă citeşte nimeni sau aproape, trebuie să recunosc că sînt inoculată. Am nevoie de acest spaţiu oglindă, de cele cîteva rînduri scrise zilnic sau nu...imi cer scuze pentru postările pierdute în neant, dincolo...