vineri, decembrie 04, 2009

Prostia

Prostia este suferinta nedureroasa a inteligentei, spunea Cioran.
Fiind suferinta, presupun ca in spatele ei se afla o boala. Cronica. Benigna. Fiindca nu doare, se presupune ca acela care "sufera" de asa ceva se simte bine ba chiar e fericit, conform proverbului biblic. Dar oamenii doar prosti se intilnesc rar. De obicei un om prost e si rau e si meschin egoist vulgar etc.
Ei aseara, la "marea confruntare", am avut ocazia vietii mele sa o vad pe ea, Prostia, in faza pura, ca o perla neslefuita, ca un gram de aur de 24 de carate sau un diamant cu o mie de fete. Ca in fata frumusetii, am ramas muta.
Cum poti sa aduni atitea forte in jurul tau oameni valorosi: Maia, Mircea Diaconu, Topescu, Quintus, Johhanis, etc., un staff de campanie care lucreaza pentru tine, tineri care te cred, cum poti, ca atunci cind esti la un pas de victorie, sa faci o asemenea greseala...
hmm. Prostia poate ca nu-l doare pe cel care o poarta dar cu siguranta ii raneste pe altii.
mi-e scirba.
PS. sport, viata, sanatate. televizorul la gunoi. Traieste!

miercuri, decembrie 02, 2009

Jos pălăria, prințesă

Dacă aș putea să iau viața de la început, aș vrea să fiu prințesa Greta Sturdza, trecută ieri in neființă. Ce om, ce poveste de viață!
Dacă televiziunile din Romănia ar fi prezentat în fiecare zi de după revoluție Un astfel de exemplu...

marți, decembrie 01, 2009

Unde sint urmasii acestor oameni??IULIU MANIU

» Unul dintre cele mai putin cunoscute episoade din primul razboi mondial este ocuparea Vienei de catre regimentele romanesti, conduse de Iuliu Maniu, cel care avea sa devina artizan al Unirii Transilvaniei cu Romania.

» Actiunea lui Iuliu Maniu, care a avut loc cu consimtamantul autoritatilor austriece, a readus ordinea in fosta capitala a Imperiului Habsburgic si a prevenit instaurarea unei republici bolsevice.

» Actul de autoritate al armatei romane conduse de Iuliu Maniu in Viena a avut un rol decisiv in pregatirea si in recunoasterea Marii Uniri a Transilvaniei cu Romania, pe 1 Decembrie 1918.

Viitorul lider al PNT, Iuliu Maniu, a fost recrutat in armata austro-ungara in luna mai 1915, desi el indeplinea functia de avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Cluj, un post care l-ar fi scutit de serviciul militar. Lasarea sa la vatra era conditionata de depunerea unui juramant catre "patria maghiara". Iuliu Maniu a refuzat insa categoric sa depuna un asemenea juramant si, in aceste conditii, liderul romanilor ardeleni a fost trimis la scoala de ofiteri a
Regimentului 36 din Budapesta. Dupa ce a obtinut gradul de sublocotenent, a fost trimis intr-un scurt stagiu pe frontul rusesc, iar apoi pe frontul italian. Astfel ca, pe 9 iunie 1916, dupa cum rezulta dintr-o scrisoare trimisa unui lider al Partidului National Roman, Valeriu Braniste, Iuliu Maniu devenise ofiter in cadrul Regimentului 26 al Armatei Austro-Ungare. In luna noiembrie 1917, Maniu ajunsese pana la Piave. In acele momente, aveau loc "lupte mari, cari dupa toate semnele se vor mai inteti. Suntem cu totii in mana lui Dumnezeu. In el mi-i toata nadejdea", dupa cum afirma Iuliu Maniu in scrisoarea catre Valeriu Braniste. In ciuda faptului ca detinea cel mai mic rang ofiteresc din armata austro-ungara, Iuliu Maniu devenise liderul politic al romanilor ardeleni inrolati in regimentele Dublei Monarhii.

Potrivit istoricului Apostol Stan, autorul unui volum despre marele lider taranist, "in vara anului 1918, Maniu se afla concentrat pe frontul italian de la Piave, ca si comandant de baterie in Regimentul 14 Artilerie. In acele momente de deruta si de infrangeri pentru Austro-Ungaria, Iuliu Maniu a dezertat de pe front". Nu era singurul soldat care parasea armata imperiala. In mai multe zone ale imperiului, reprezentantii natiunilor inglobate in monarhia habsburgica faceau eforturi sa se desprinda de statul care intrase in disolutie. Iuliu Maniu a ajuns la Arad, unde membrii Consiliului de Conducere al Partidului National Roman incercau sa formeze un adevarat guvern romanesc al Transilvaniei. Practic, ei pregateau instaurarea unei administratii romanesti in Transilvania pentru prima data de la Revolutia de la 1848, condusa de Avram Iancu.

Ministru de Razboi al Transilvaniei romanesti
Iuliu Maniu a fost desemnat ministru de Razboi al noii administratii romanesti din Transilvania. Astfel, el a primit insarcinarea sa ii regrupeze pe romanii din armata austro-ungara in regimente nationale, aflate sub autoritatea conducerii Partidului National Roman. Maniu a plecat la Viena, inima in care mai pulsau ultimele ramasite de viata ale monarhiei habsburgice. Viena era insa in haos. Unitatile armatei austro-ungare se confruntau cu un val de dezertari, iar regimentele austriece, contaminate cu bolsevismul de pe frontul rusesc, scapasera de sub controlul autoritatilor. La Viena, Maniu l-a contactat pe unul dintre cunoscutii sai din perioada de dinainte de razboi, care fusese deputat in Parlamentul de la Budapesta, colonelul Otto Müller. Prin intermediul acestuia si cu mijlocirea printului von Lichtenstein, Iuliu Maniu a reusit sa obtina o audienta la comandantul armatei imperiale, generalul von Straeger Steiger, dar nu in calitate de sublocotenent dezertor, ci in cea de reprezentant al autoritatii romanesti din Transilvania. Iuliu Maniu i-a adus la cunostinta acestuia ca a inceput organizarea unei armate nationale, cu soldatii si ofiterii romani care servisera in armata habsburgica. Adjunctii liderului PNR erau baronul Ioan Boeriu si generalul de brigada Moga.

"La Viena insa, izbucnind greva generala care cuprinsese inclusiv politia orasului, se inregistrau – in august 1918 – agresiuni, furturi, violuri si talharii. Intr-un asemenea context, Iuliu Maniu s-a oferit sa asigure ordinea. El se baza pe soldatii romani din capitala austriaca, ramasi neatinsi de contagiunea bolsevica sau pacifista. Regimentul Orastie, de pilda, cu un efectiv de circa 5.000 de oameni, dispunea de 85 la suta romani. Pentru a asigura ordinea in Viena, Maniu a pretins sa i se subordoneze cazarmile Ferdinand si Carol, acolo unde erau cazati ofiterii si soldatii romani", potrivit istoricului Apostol Stan. In Viena si in imprejurimi, Iuliu Maniu dispunea de o armata de 60.000 de oameni. In intreg imperiul, armata nationala a romanilor din Transilvania avea 160.000 de soldati si ofiteri. Iuliu Maniu si-a instalat comandamentul chiar intr-o aripa a Ministerului de Razboi din Viena. Armata compusa din fostii soldati si ofiteri romani din Dubla Monarhie era condusa de un fel de stat-major, care se numea Senatul militar roman, a carui creare fusese decisa la o reuniune tinuta la restaurantul Dreher Park din Schonbrunn, pe data de 30 octombrie 1918. Acest Senat a fost autoritatea care a condus Viena timp de 55 de zile, pana cand autoritatile austriece au reusit sa recapete controlul asupra unei parti a fostei politii imperiale si asupra unui numar de soldati capabili sa garanteze ordinea in capitala austriaca, dupa cum atesta documentele aflate in arhivele militare din Viena. Daca nu ar fi existat armata condusa de Iuliu Maniu, Austria ar fi riscat sa aiba soarta Ungariei. La Budapesta, soldatii bolsevici din fosta armata austro-ungara au creat Republica Ungara a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa Centrala, condus de Bela Kun. Aceasta republica a fost insa desfiintata in anul 1919 de catre armata regala romana , care a ocupat Budapesta dupa ce bolsevicii maghiari atacasera Transilvania. In urma ocupatiei armatei romane, la Budapesta a venit la putere amiralul-regent Miklos Horthy, cel care avea sa ocupe, doua decenii mai tarziu, Transilvania de Nord.

"A fost un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor"
Istoricul Ovidiu Pecican, de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, spune ca, "in fata disolutiei autoritatii imperiale traditionale, austriecii au socotit ca un roman din Ardeal, Iuliu Maniu, prezinta, prin trecutul sau politic, garantiile necesare pentru a inlatura haosul din Viena. A fost un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor, care au condus timp de aproape doua luni capitala Austriei".
In calitate de conducator militar al romanilor ardeleni din centrul de comanda de la Viena, Iuliu Maniu a avut un rol decisiv si in formarea si recunoasterea Cehoslovaciei. El i-a organizat pe romanii din Praga, in numar de cateva mii, care proveneau din regimentele organizate in Cluj, Brasov si Oradea si care au format o Legiune romaneasca. Unitatea militara era comandata de capitanul Silviu Alexandru, asistat de 20 de ofiteri si de 80 de subofiteri. Timp de 20 de zile, Legiunea romaneasca a ocupat Praga si a protejat Comitetul National Cehoslovac de incercarile generalilor ramasi fideli Austro-Ungariei de a prelua controlul asupra capitalei Cehiei. Dupa ce unitatile militare romanesti au predat, in Viena si in Praga, administratia publica in mainile noilor autoritati, aparute pe ruinele fostei Duble Monarhii, Iuliu Maniu a organizat deplasarea lor spre Transilvania. Aici, unitatile militare au fost cele care au putut asigura linistea necesara pentru organizarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia , in care romanii au decis Unirea Transilvaniei cu Romania . Rolul unitatilor militare conduse de Iuliu Maniu a fost unul decisiv, in conditiile in care viitorul lider al PNT ceruse armatei romane sa isi opreasca inaintarea in Transilvania, pentru a asigura libertate deplina de decizie romanilor ardeleni in chestiunea unirii cu Romania. "Lider de marca, de neconfundat al vietii politice romanesti, Iuliu Maniu s-a impus prin caracterul sau exceptional si personalitatea sa puternica, starnind interesul si admiratia contemporanilor sai (...) in calitate de conducator al miscarii nationale din Transilvania, de deputat in Parlamentul de la Pesta, de organizator al detasamentelor romanesti din Viena, pe fundalul dezagregarii monarhiei" – astfel il caracterizeaza istoricul clujean Toader Nicoara in studiul "Iuliu Maniu: intre memorie si istorie" pe cel care a jucat rolul principal in Unirea Transilvaniei cu Romania.
(Claudiu Padurean, 1 decembrie 2009)

duminică, noiembrie 29, 2009

Elvetienii nu vor minarete

elvetienii fac referendum pentru orice. La nivel de comuna stiu din surse mai mult decit sigure ca s-a discutat si votat acordarea unui fel de certificat de buna purtare pentru o tinara romanca ce dorea sa se marite cu un satean. Asa ca ei voteaza daca brinza sa fie mai albastra sau vaca Milka mai roz. Si ca nu vor minarete. Punct. Adevarul e ca le-ar cam strica peisajul...

Bravo Lucian Bute

dupa Dragulescu si Ciolos, inca un roman simplu, timid dar perseverent si disciplinat face istorie!
nota 10 pentru box, mai are de invatat un pic la franceza:))

sâmbătă, noiembrie 28, 2009

Polanski

in sfirsit, aflu ca va fi eliberat din inchisoarea din Wintertour- ce chestie, am trecut pe acolo- contra unei cautiuni de 3 milioane de euro. Va putea sa mearga la resedinta sa din Elvetia, nicidecum somptuoasa, vezi link. Va purta un bracelet electronic!!!
Sint indignata.
Trecind prin Basel, zilele astea, ne-au trecut prin cap niste ginduri: cum a rezistat acest oras?franco-germano-italian?
De ce nu se scriu carti despre implicarea Elvetiei in al 2-lea razboi mondial?
Cum?? cite tranzactii, de aur, bani si actiuni s-au petrecut pe teritoriul neutru al Elvetiei?http://www.parismatch.com/People-Match/Cinema/Actu/Polanski-Home-Swiss-Home-147964/

muzica

ce am ascultat noi in lungul drum spre casa- de fapt am plecat de la Salzburg pe la 7 am si am ajuns aici pe la 18,30, deci biiine.
precizez ca eu am ales melodiile fara ca soferul, care este un as si! in acest domeniu, membru al fanclub Cornel Chiriac si cultura generala masiva on topic, sa protesteze:
albume: Chris Rea- in principal Road to hell, John Denver ( asta ii place si lui, de fapt e cdul lui)- Country Roads, Golden Rock Ballads-Hotel California, Phil Collins- Another day in paradise, Queen, Michael Jackson, Abba, Police, Sting, Billy Joel- I like you just the way you are, Zucchero, ACDC ( citeva date chiar tare), Rolling Stone si un cd care ne place amindurora si stim versurile: Blue Brothers, cu Clapton si Belushi. No pai ziceti daca nu ne-am distrat!

vineri, noiembrie 27, 2009

Bravo Dacian Ciolos

Născut în 1969, in Zalău. Liceu în Simleul Silvaniei- beautiful town-si Universitatea Agronomica Cluj.
Bravo pentru modestie si perseverenta.

joi, noiembrie 26, 2009

I'm back! LANCIA


Cumpărați-vă Lancia. Aceasta mașinuță, cu capacitate de 1400, 2 uși, micuță, micuță, a făcut 4400 de km să mă aducă acasă. media 100 km.oră. Consum 7, per total. Schimbător automat. In afara unui mic recul la accelerare, cînd schimbă viteza, bagă viteză. Am depășit toate tirurile, jeepurile, merțanele și respectiv, în România, bicicletele, căruțele și daciile de pe drum. Nota 10 ei și bineînțeles șoferului, fără de care eu probabil că aș fi ajuns în doua săptămîni- daca aș fi avut escortapoliției, haha

Bine că am ajuns, doamne ajută!

PS poza e de anul trecut

sâmbătă, noiembrie 21, 2009

Moartea unui tinar actor, Jocelyn Quivrin

Ei uite, au si ei mortii lor in domeniul artistic. Acesta, actorul Jocelyn Quivrin, 33 de ani, un fel de Papanustiucum a la francaise, dar cu bani. Adica isi cumpara el nene un Ariel Atom, masina de sciencefiction, o formula 1 care prinde 120 km pe ora in 7 secunde!! si are voie!!sa circule pe autostrazile din Franta si costa vreo 70 de mii de euro daca nu de lire sterline. Ma rog, si ce face baiatul, jeune star du cinema francais, espoir blablabla, tatal unui bebe de 7 luni... se striveste cu totul intr-o intrare de tunel in Paris cu Atomul lui cu tot.
Ei si pling acuma toate ziarele si revistele frantuzesti, da invers, Viitorul "monstrul sacru" al ecranului si taratata.
Prietenii indurerati, care s-au perindat si ei prin fata camerelor de filmat, ii regreta moartea, o, si triste, si asa de nedreapta si asa de rapida si prea devreme a tinarului actor!
Desigur, de morti numai de bine. Dar sunt convinsa ca avea o asigurare de viata beton, cu care sa pauvre femme va trai bine merci inca o suta de ani. Dar ce desfasurare de forte, Paris Match face un reportaj cu el conducind un Ferrari ultimul tip vara asta cu 140 pe ora spre Normandia de unde se si intorcea acum spre moarte, toata lumea entuziasmata! Tiplu asta stie sa conduca!
Ce francez minunat...etc, e aici stiti si voi.
D-zeu sa-l ierte. A fost inmormintat in rit protestant, azi, la Paris.

vineri, noiembrie 20, 2009

Haide Crin!

haide, da-le, KO ii vreau!
esti liber,spune!

the countdown!

in sfirsit numaratoarea inversa...4,3,2,1 start!
despre insuccesurile relative ale acestei vizite de lucru, trebuie sa facem un briefing, draga Cora si Moni. si Cristina.
Cora, in afara de vinaigrette, ce ti-ai mai dori?Iar tu Cristina?
Moni, tie ti-as trimite un Limoges da mi-e ca se sparge. mai bine ti-l inminez oficial la vara pe care o astept din tot sufletul
by the way fetelor, scoateti-va cojoacele din dulapuri, se poarta. plus reactivati tantile care croseteaza, se dau bani buni pe bluze labartate, cu ochiuri mari, rochii tricotate-imi plac mult de altfel-caciuli si fulare de toate soiurile.
baietilor care au mai comentat pe aici adica mister . si mitica - probabil nu a mai scris ca sunt anti-basescu??- sa stiti ca tocmai s-a bagat pe piata beujaulais de anu asta...

miercuri, noiembrie 18, 2009

Stiu cu cine votez!

Gata, m-am hotarit! Voi vota cu Kelemen Hunor.
E tinar, doua facultati serioase, pare simpatic, nu face parte din aripa radicala a Udmr, nu-i patat cu nimic, sta la tara...iata.
M-am linistit
Voi?

marți, noiembrie 17, 2009

luni, noiembrie 16, 2009

Porci de Limoges


Vizita la Casa Macelarului

m-am gindit ce inseamna sa stii sa-ti recuperezi trecutul, oricare ar fi el. Din acest punct de vedere limogezii sint de invidiat. Centrul istoric, care arata ca Sibiul sau Sighisoara, e perfect recuperat, fatadele intretinute,refacute obligatoriu de catre proprietar, strazile perfect curate- de fapt sint doar des paves, fara trotuare, pietre solide, destul de mari. Nicio urma de iarba, doar pe stilpi sint agatate cosuri cu flori, ghirlandele de Craciun sint deja puse iar in centru, dupa cum am mai spus sint prezente toate marile si mai micile nume ale modei. Nu am vazut niciun seconhand, ba dimpotriva sint incurajati micii artizani, de la palarieri- am si cumparat-la pantofari sau croitorese. Nu se simte niciun fel de criza, lumea cumpara in nestire cizme, genti, haine, etc., repet, de la firme, nu de la second! un fel second e considerat aici C&A, exilat spre marginea orasului. Dar n-o sa vezi niciodata o doamna care cumpara de la Galeriile Lafayette ( o sa scriu si despre ele) mergind la C&A sau HM. Exista o oarecare eleganta a doamnelor maiin virsta, toate cu manusi pina la cot.
Dar sa revin la Casa macelarului: o casa tipic saseasca sau mai degraba nordica ( am mai vazut asa la Bruxelles dar si in Anglia), strimta si cu scara interioara ingusta, casa pe 3,4 etaje. Jos era macelaria propriuzisa, porcii ( va zimbesc din poza)erau transati afara, in fata portii dar, datorita faptului ca strada e in panta si se dadea drumul la apa din turn o data pe saptamina, le inundau deci, era curat. Asta n-am prea crezut-o eu dar am tacut. Linga, bucataria simpla, masa, soba cunoscuta, dulapul cu portelan...de Limoges, frumos ce-i drept, mult mai frumos decit cel pe care il gasesti azi. Aplecindu-ma spre credent am intrebat, la misto, c'est de limoges, n'est-ce pas, iar tipul Azzaro mi-a zis cu repros: mais vous ne croyez pas que c'est du chinois! Replica ce se voia ironica dar m-am abtinut sa-i spun ca se mai pricep si chinezii la portelanuri.
Apoi la etaj, reconstructia camerelor, atmosfera mic burgheza saracacioasa si cum am spus, lipsita de imaginatie. Dantele, saluri de casmir peste o rochie neagra iar pe cap o boneta de dantela alba, care are doua extensii pe margini, foarte lungi la batrine si din ce in ce mai scurte la tinere- ce imaginar erotic si la astia.
Carnea se pastra la rece, intr-un dulap prezentat ca fiind primul frigider din lume, in sertarul de sus se punea gheata care curgea peste carne etc. Se mai tinea si in pod, la aerisit.
Am vazut poze cu boudins facuti din singe, extraordinaire, se entuziasmeaza aia, la care le explic ca si la noi exista, ca singerete si se maninca si in ziua de azi. Ma privesc toti ca pe o extraterestra.

Cristul cu cirnat in gura
















si asa, pe linga cele trei fete, studente e drept, dar frantuzoaice, simpatice, se mai prezinta la rendez vous doua babete ( in poza, cea din mijloc e ghida), doua cupluri de la tara ( stau intr-o ferma la 9 kilometri de Limoges si s-au gindit sa cunoasca mai bine orasul. ea a luat tot timpul notite) ii vedeti asezati in biserica, un cuplu mai tinar (sub umbrela) si prietenul lor ( cel chel, avea pe el o jacacu eticheta Azzaro, pe dinafara). Asa si, incepe doamna ghida despre istoria orasului, nu am fost foarte atenta dar i-am remarcat superbul inel cu aquamarina, ma rog, era vorba de ceva celti si astericsi dar orasul a fost intemeiat de Martial, trimis de papa sa-i crestineze pe locuitori care erau toti macelari. Deci orasul s-a intemeiat pe deal, normal, de o adunatura de macelari. E drept ca simtisem eu ceva in rigiditatea si lipsa de originalitate a oamenilor ca nu puteau fi poeti; asa ca ne ducem sa vizitam vechiul burg si stravechea capela a sfintului Aurelian, amic cu Martial, seful macelarilor. O bisericuta simpatica, altar modest si oribil protejat, dupa cum se vede in poza de un grilaj de fier. O statuie cu sfinta Caterina, cea cu cartea in mina si si statuia cu fecioara, mama fecioarei si pruncul cuccuu...un cirnat in gura!





hahahhahhahahhahhahhahhahhahahhah





am facut pe mine de ris ceea ce a diplacut total grupului, etrem de serios si motivat





va las sa veeti pozele si reiau cu casa macelarului, alt prilej de distractie maxima pentru mine

M-am suparat

nu mai am chef sa scriu, idiotii astia mi-au taiat streamul de la realitatea tv, singura voce care ma mai consola in inchisoarea asta
merde de cacat!

duminică, noiembrie 15, 2009

Limoges, inca o data


daca nu m-am convins, trebuia sa mai incerc. asa ca m-am dus la Office du Tourisme si i-am intrebat pe sleau : ce pisici pot eu sa fac in Limoges. Hotarita, doamna de la ghiseu mi-a dat vreo 50 de pliante cu diverse actiuni artistice si locuri indepartate pe care oricum nu le puteam viziona. Am zis: vreau sa plec, sinteti Office du tourisme, dati-mi numele oricarei companii aeriene sau terestre cu care sa ma car de aici. Bine, am nuantat, am zis vers Vienne ou toute destination est europeenne.

Inainte sa ma trimita aia la Istambul, a venit o alta doamna care m-a lamurit: veti merge in excursia guidata prin Limoges, duminica, de la ora 15. Dureaza 2 ore. Era draguta si avea sarm. asa ca am platit, in avans, 5 euro.

Azi de dimineata, ploua bine- asta e altceva limogeois-sa spun asa, sima gindesc:ma excursia asta nu se mai face, da, totusi e bine sa merg pina acolo.

Si ce vad:

prima poza
daca vreti continuarea, comentati pe blog
daca nu, nu

sâmbătă, noiembrie 14, 2009

Diferenta intre doi mateloti: Chirac si basescu

vazut de aici, Basescu pare o marioneta ridicola
nu are nicio scoala, in afara de cea de marinar, e lipsit de viziune de sarm de barbatie adevarata-se vede dupa cum isi impinge nevasta, pauvre creature, tinind-o de brat cit de mult "iubeste" femeile...
dar aflu aici ca si Jacques Chirac, cel iubit azi de 75% de francezi, a fost ajutor de comandant de nava, la 18 ani, pe un cargoul "Capitaine st Martin", ce transporta carbune, spre Dunkerque, la sfirsitul anilor 40.
Face razboiul algerian, tara de care va fi mereu indragostit dar si de cultura asiatica...
dar: face SciencePo, la Paris, face l'Ena, Harvard Business School in 1953, face scoala politica linga Georges Pompidou si de Gaulle- se relateaza episodul in care afla ca este ales, in 1967, in timp ce minca o choucroute la Clermont-Ferrand; suna telefonul si apoi, ca in reclama :" c'est le general de Gaulle!". Urmeaza una din cele mai lungi cariere de ministru: la 34 de ani e deci ales cel mai tinar ministru, secretar de stat, pozitie in care il vor gasi evenimentele din 68.
Primar al Parisului, presedinte, el este cel pe care ar trebui sa-l avem in vedere atunci cind vorbim de un animal politic, nu un ilustru amarit agresiv ca Basescu.
si da, a avut si el partea lui de tristete: una din fete a avut o teribila depresie in urma careia...
nici nu vreau sa ma gindesc la vreo comparatie intre fetele lui si idioatele lui Basescu...
nu va e de ajuns
JOS BASESCU!
Jacques Chirac, "Chaque pas doit etre un but", ed.Niles, 2009, 500 pagini, 21 euro

vineri, noiembrie 13, 2009

Hai la castane...


insolita prezentare, nu?

neplacut e doar afisul cu Carmina Burana, mi-a dat un deja vu al afiselor de spectacol din ultimul sfert de secol din Cluj Napoca.

Ce voi face miine:

-voi spala la laverie automatique din camera de linga mine. Emotii, daca nu intra monezile, daca nu pot deschide capacul- sint doua masinarii vechi si urite. E si uscator, in total consta vreo 5 euro dar nu am inteles daca e si cu detergent automat, preventiv am cumparat un pachetel

- ma voi plimba prin oras, pe doua strazi e brocante, adica oser, sa vedem. Limoges, orasul artei focului, adica a portelanului si emailului, are o oferta destul de plictisitoare in acest sens. Exista citeva buticuri cu preturi exorbitante dar oferta ( de cadouri), ce ma interesa pe mine, e slaba. Doar n-o sa cumperi cuiva 1 cana sau 1 farfurie. Nicio balerina, pescar beat, etc. Slab, foarte slab.

Exista un muzeu al portelanului precum si unul al emailului, le-am lasat pe luni si marti, ca sa nu innebunesc de tot.

Dar deja am trecut in partea a doua a sederii, ma simt un pic mai bine desi am facut un fel de infectie la ochi, sau conjunctivita, am fost la farmacie, adorabila conversatia cu farmacistul care mi-a vindut la 14 euro un fel de fiole cu apa si aspirina, plus o paumade, adica un unguent pe baza de mercur. Deocamdata nu ma ajuta, poate e si din cauza statului la ecran si al cititului mult prea intens :)

Farmacistul ( care in Franta are competente asemanatoare cu ale medicului) mi s-a uitat in ochi, a zis ca am orgelet si mi-a recomandat ce am zis. Pe urma mi-a oferit o bomboana, probabil ca aratam tare speriata. Chiar eram, in mintea mea derulasem tot, orgelet intern, vase de singe puternic irigate, relatie directa cu creierul, gata, infectie cerebrala, agonie si moarte la Limoges.

Dar el mi-a dat o bomboana pe care am refuzat-o, pe motiv ca tocmai m-am spalat pe dinti. Adevarul e ca mi-am luat un kit de albire a dintilor, care consta intr-o proteza oribila pe care pui niste bureti imbibati in peroxid, din ala cu care te faci blonda, ca Udrea, stai douazeci de minute cu ea in gura incercind sa nu vomezi, si in 7 zile, you have an american smile! Prima data am stat doar 10, apoi 15, azi douazeci dar dupa aceea am salivat ca un ciine ( sau o fi un simptom al bolii cerebrale???)si am scuipat de 60 de ori pe ora.

Asa ca l-am refuzat, dar fiindca nu m-a inteles de ce l-am refuzat, i-am zis ca la mine e o strategie, ma spal pe dinti ca sa nu maninc dulciuri- doar nu era sa-i spun adevarul, ca salivez la el pe tejghea- si a parut foarte incintat de idee. Prinsa si eu, i-am dat si poanta elasticului: atunci cind vrei sa opresti un impuls negativ, te ciupesti cu un elastic pus la incheietura. Stiam asta de la niste englezi care voiau sa se lase de baut. El mi-a zis ca vrea sa se lase de mincat iaurturi, isi cumpara in fiecare seara, n feluri si efectiv nu se mai poate orpi din mincat.

Cu multa seriozitate i-am spus: mais il faut pincer fort! Tragi tare, nene, de elastic, altfel nu merge.

L-am cucerit. A zis sa revin peste o saptamina, sa vada daca mi-a trecut la ochi si eu sa vad ce efecte are cura. La drept vorbind nu prea avea nevoie de ea, era relativ slabut, mic si chel da suferea de ce sufera toti aici: bulimia de stres, vorba colegului Gyuri Pascu si care se manifesta vad in n forme ( vreau sa va zic ca avea o punga uriasa cu bomboane in mina)

Nici nu ma mir ca merge asa bine comertul, iar de cind am venit eu, probabil muult mai bine!

joi, noiembrie 12, 2009

Another Day in Paradise

!!!
nu stiu cum sa-l pun pe Phil Collins
but you know what I am taking, dudes!

miercuri, noiembrie 11, 2009

11 octombrie, Corneliu Coposu

azi e zi libera in Franta, nu misca nimeni, zarva peste tot
e ziua in care in 1918, Germania semna armistitiul si restituia Alsacia si Lorena Frantei. Adica ziua in care s-a incheiat primul razboi mondial. care a omorit 19 milioane de oameni! da da. din care 1 milion sapte sute francezi.
La noi, acum 14 ani, murea Corneliu Coposu. Un moment unic, privilegiat, in care sufletele oamenilor s-au atins.
Dupa aceea ne-am pierdut, in uitare. Nicio zi pentru victimele comunismului, nimic. ne rupem singuri miinile si picioarele

marți, noiembrie 10, 2009

Dinica

nu mi-a placut chiar asa de tare, poate ca ma obisnuisem cu prezenta lui pe fundalul tuturor filmelor romanesti
dar mi-l aduc aminte de la inmormintarea lui Iordache, ravasit, stind linga sicriu intr-un mod anume, parca stiind ca s-a pus la rind
era din acelasi an cu tata

Cer

de plumb, azi, la Limoges.
si frig ascutit
cred ca o sa ninga
asta-mi mai lipsea

luni, noiembrie 09, 2009

Ar fi fost

vreodata un om care sa mearga, sa vina, fara distante, fara bagaje?

poze







o piata centrala



libraria



sequoia de Craciun



fintina de linga

Limoges, lundi 9 novembre 2009

va trimit citeva fotografii din centru, unde am pierdut citeva zeci de minute in asteptarea deschiderii librariei Page et Plume, librarie independenta ( probabil asta inseamna privata) si minunata! Simbata am avut o conversatie extrem de placuta cu un librar- look sympa, yeux bleus-despre romane politiste. Au o adevarata colectie, de la Simenon la Maurice Attia, trecind prin toata literatura de gen americana, engleza, suedeza, rusa!, in traducere, bineinteles. Am cumparat Maurice Attia, Paris Blues, 2009, si ma voi duce simbata la autografe, pentru ca este prezentare de carte. O carte, in jur de 20 de euro- memoriile lui Chirac, vol.1, de ex.,sau eseu sau orice, un polar 7,5 pina la 12, cu coperti.
va redau conversatia:
"je peux vous aider, madame?"
"je suis un peu perdue, je cherche des policiers, mais il y en a tant..."
"c'est dans quel genre?"
"du triller et...tres recent"( e interesant ca ma priveste drept in ochi, insistind, profesional)
"voila, vous y etes deja" si zimbeste, pentru ca ma plasasem instinctiv in fata raftului cu noutati.
"Ah, j'etais deja bien placee" zic
ma uit si vad o carte pe care deja o cumparasem, RJ Elleroy "Seul le silence". Extraordinara, am citit-o a bout du souffle cum se spune. Dar o cumparasem pentru ca pe ea, si asta e un obicei la Pages et plume, era prins un post-it galben, citeva cuvinte care te indemnau sa o citesti, scris grabit dar in ton vesel, gen, cititi-o "va va lasa masca". Asa ca am luat-o. Pe urma:
"c'est vous qui avez ecrit l'apostille?"
"oui, c'est moi"
"eh bon, c'etait bien ecrit..." Ride amuzat.
"mais vous voulez peut etre essayer un francais?"
Ezit, nu vreau sa-l jignesc dar nu, nu vreau sa incerc un francez. Rezist tentatiei sa-i spun ca"les francais ca ne m'interesse pas". Si spun
"c'est vrai, je sens un peu la traductiondans ces americains, bien qu'ils soient les plus forts, mais si c'est vous qui me le recomandiez"( inutil sa va spun ce rapida trecere in cap a gramaticii am facut la pronuntarea acestei fraze)
ei asa l-am cumparat pe Attia.
sper sa merite

duminică, noiembrie 08, 2009

Basescu si Dinescu a la francaise

Puterea lui Basescu este zero. Daca vreti sa faceti o comparatie, in Franta, Sarkozy chiar poate sa interzica aparitia pe scena a unui ziarist. Exista mai multi Dinesti in Franta, unul dintre ei fiind Patrick Poivre d'Arvor (PPDA) care a indraznit sa-l califice pe prezident drept "petit garcon excite". Rezultatul: PPDA este somer!
La fel, Audrey Pulvar, demisa si ea din cauza unor comentarii negative!
Deci se poate si mai rau.
In general se remarca si aici agresivitatea politicienilor fata de ziarist/producator de emisiune
sau refuzul acestora de a participa cu adversarii lor la emisiuni. O guvernare aroganta, spun unii, care trateaza presa de sus si ziaristii ( cei care au ramas) supusi si fricosi.
Desigur, fata de asta, circul dimbovitean are un farmec deosebit, care ma face sa-mi fie si mai tare dor de casa. Am ris cu lacrimi cind l-am vazut pe Dinescu incercind sa-i smulga microfonul presetintelui iar la Negoita cintind colinde m-am tavalit pe jos!

joi, noiembrie 05, 2009

Herta Muller

am citit azi L'homme est un grand faisan sur terre, noua editie Folio, la cald.
am incercat sa traversez diversele bariere ale traducerilor
dar, da mi-a placut
o sa revin

Herta Muller

a trebuit, spre rusinea mea, sa vin in Franta ca sa o citesc. si asta pentru ca m-au rugat colegii de aici sa tin un fel de conferinta despre ea, cum nici ei nu stiu prea multe
Am gasit L'homme est un grand faisan sur terre, aparut proaspat la Folio, tradus din germana
Suna foarte ciudat, in franceza, deocamdata incerc sa indepartez filtrele de traducere- cartea a aparut in 1986, la Berlin, ea traia inca in Romania!
Practic e scrisa in saseste!? sau a fost ajutata de cineva, in Germania? acei care au ajutat-o mai tirziu, cu premiul Nobel?
deocamdata ma abtin
ati citit-o?

Ploua

de luni ploua neincetat. ba cu galeata, ba cu tunete si fulgere, ba cu grindina
mi-am luat o umbrela de doi bani, ceea ce inseamna 5 euro, bineinteles ca s-a stricat
am gasit o biblioteca superba, la doi pasi de mine, moderna, extraordinar de bine fournisita, cum se zice la voi in romaneste...acolo merg sa citesc si sa ma uit pe geam...

miercuri, noiembrie 04, 2009

Cei mai buni prieteni


ai mei se distreaza la NewYork.

Ce sa zic, decit ca mi-e ciuda ca nu am fost acolo?

luni, noiembrie 02, 2009

Brinze frantuzesti


Asa cum arata aceasta poza, brinzele frantuzesti se maninca in sens invers.

Doar ca, dupa o zi doua trei te cam saturi si ai vrea si tu o telemita din piata.

Si o ceapa.

Si orice ar merge cu.

Horoscop

Nu stiu voua, dar mie mi se potriveste ca o manusa cel din ziua de azi: "Loneliness is your worse ennemy". da, asa e!
Stiam si eu, nu ma asteptam sa mi-o spuna cineva asa, in fata!
Voi cum stati?

duminică, noiembrie 01, 2009

Patriciu si Tiriac

urmaresc, in real time, emisiunea "10 pentru Romania", invitati Dinu Patriciu si Ion Tiriac. Tatulici li s-a adresat de cele mai multe ori cu "cei mai importanti", "cunoscuti" oameni de afaceri din Romania. La cifra lor de afaceri, puteau sa zica doar "mda" sau "hmm"
Vai, mi-e si frica sa spun asta!
Romani, treziti-va!
Numai cu astfel de oameni se mai poate face ceva.
Mi-e frica

Ce ar mai fi de zis











Asa cum stiam, orasul e mort duminica. Dar oricum, plicticos la maximum: aici o enseigne trasa de par, papuci de casa revopsiti, firma peste o cladire nerefacuta.




Pina si aia mai moderni, colorati, au tinut sa sublinieze ca ei nu dau bomboane, de halloween probabil, celor 3 grupuri de copii pe care i-am vazut ieri in zona.




Asta e, alta nu mai am, despre acest oras!

sâmbătă, octombrie 31, 2009

continuare











cu toate acestea, Limoges mi se pare un oras obscur. in centru, pe la ora 17,deci foarte devreme, citiva betivi si drogati isi faceau numarul. In fata mea erau trei fete, le-am vazut cum s-au ferit usor, indepartindu-se de ei, eu tinindu-ma dupa ele. Pe un parcurs de 2 kilometru am vazut: negri agresivi, care se uita dupa tine insistent si se baga in vorba, betivi si drogati de toate neamurile, tineri galagiosi si, la fel, agresivi.




Am asa impresia ca e mai safe la Paris, acolo exista un fel de cod, esti nebun, da stai in banca ta!




Nu e de iesit aici dupa 20.




Sa treaca odata miine, sa ma vad cu Bertrand luni si apoi sa numar zilele pina plec.

Castelul episcopal si a sa gradina botanica
















vineri, octombrie 30, 2009

Revista presei

Un lucru bun, din exilul asta: am inceput sa citesc revistele in timp real, adica, vreo ora, doua, am sucit pe fata si pe dos o Gala, editia de saptamina asta.
Incepe promitator, cu un interviu cu George Clooney, pare destins, sper ca e si adevarat, interviul. Il intreaba: "care este cosmarul recurent". Raspuns: " Simt ca ma mingiie un barbat/../ deschid ochii si il vad pe Brad Pitt".
Michele Obama care face hula hoop- era tema predilecta in alte 3 reviste de gen-
Pentru mama: Charlotte Casiraghi, fiica lui Caroline de Monaco, are un iubit: cine altul decit Alex Dellal, nepotul unui magnat anglo-iranien (!?)
Rachida Dati, ministra atit de iubita a francezilor, cu fetita ei de un an, care are un tata, da ea nu vrea sa-i spuna numele- are 44 de ani si e mama singura
o carte- Andre Malraux, L'Univers farfelu, aparuta recemment, cu desene de el. Ce destin tragic! Recasatorit cu sotia fratelui sau, cind el avea deja 2 copii, acestia mor in accident de masina.
Desenele ca si averea lui AM apartin acestei sotii si a fiului ei- are 94 de ani!!- o sa revin cind cumpar cartea
Moda: se poarta paltoanele elgante cu blanuri- fie si artificiale, dar multe. E anul blanurilor!

Halloween


M-am mascat, sa nu ma gaseasca!

Care sunt eu, ghiciti?

Depresie

Cred ca ma paste una severa. Azi de-abia am reusit sa-mi montez psihicul ca trebuie sa ies din casa. Am tot felul de frici, ca o sa pierd badgeul si ramin pe dinafara. Am fost totusi la secretariat, sa-mi dea citeva informatii, m-au umplut cu pliante si mersul autobuzelor, dar nu au stiut sa-mi arate care e cutia mea de scrisori. Pur si simplu nu o gasesc. Mi-au zis sa-l caut pe paznic dar si acesta e in concediu, scrie mare pe usa.
Apoi mi-e frica sa nu mi se faca rau sa pic pe strada. Dupa cum arata lumea, nu cred ca m-ar ridica cineva. Bine, am asigurare solida, cuprinde chiar si rapatriement du corps, da ma tot pun in situatia jenanta de spital strain, oameni nepasatori...nu ca nu as avea experienta, da la Bruxelles, cind mi-am rupt spinarea, stateam intr-un couvent si maicutele de acolo au fost ca niste ingeri pe pamint.
Aici, in continuare, nimeni. Pindesc zgomote pe coridor, nimic. Va fi si mai rau miine si poimiine.
Am identificat totusi azi, cu ajutorul hartilot, citeva obiective de vazut si picina, e destul de aproape.
Sper sa ma lase neuro-vegetativul in pace. E mai rau ca orice boala, reala, aceasta stare de histerie. E incontrolabila.

joi, octombrie 29, 2009

Baghete


Bagheta

Nu stiam ce-mi lipseste in orasul asta, Limoges, pe care nu pot sa-l indentific, inca. Nu e francez, e, poate, mai mult saxon decit franco, in fine, mai vad eu.
Da am regasit azi, dupa ore de chin, elementul: bagheta
Acuma n-o sa va fac capul calendar despre ea. Da, e un bun national, cum e la noi, doina, par exemple. Oricum, francezii faceau inca din secolul XIV 30 de feluri de piine, dintre care "pain rate", cu accent aigu, adica piine din care au mincat deja sobolanii, urmeaza saracii.
Tot nivelul a facut ca acesta piine- de fapt e une pate brisee, fara oua- sa se alungeasca:)
Se spune ca e piinea soldatilor lui Napoleon- saracul, multe i se pun in spate-careo scoteau astfel, mai repede, la nevoie, din pantaloni. Recunosc tenta erotica, dar bagheta n-ar fi bagheta daca nu ne-am gindi la asta! C'est francais, ca, tout est dans les pantalons!
Apoi vin cliseele cu parizianul cu basca, tigara in coltul gurii si bagheta sub brat,
bagheta magica...
dar, uite ca, in ziua de gratie de azi, am regasit-o, in singurul magazin de pe strada, bureau/tabac si...bagheta

Locuinta mea


nu-i asa ca va asteptati sa ma vedeti iesind si plecind cu o trasura?:))

O noua zi

gata, incerc sa-mi aprivoazez sederea in tara lui oc
m-am trezit cu o durere acuta in partea dorsala, era furculita cu care am adormit in mina, de frica hotilor, ha,ha.
ma duc sa caut o piscina, imi lipseste miscarea

Ajutor!!! in continuare

nici o miscare.
calorifele intepenite, brusc, ciudat, de parca ieri nu au dat caldura.
am deschis usa, incet. hol de spital parasit. podele cu linoleu, curatate cu formol, asa miroasa. formol. asta era cuvintul pe care il cauta Serghei, acum doua zile. Formol.
nu se aude nimic. nici un zgomot. doar frigiderul porneste banal, ca e in priza. ca si calculatorul.
daca imi iau astia si curentul?Incerc sa vizualizez. Pe ce pui mina in caz de urgenta? Poseta, pantofii?

Ajutor!!!

Este ora 00:34, in noaptea franceza. M-am trezit brusc, de frig. Incalzirea nu functioneaza, mina mea a verificat calorifele, reci. Mi s-a facut frica. De ce trebuie sa stau intr-un colt de cladire, inghesuita, prinsa ca intr-o cursa de sobolani?Nu se aude nimic, cladirea e goala. Au murit toti?Au plecat?De ce nu mai e caldura?In fata mea, in cladirea pe care o vedeam de dimineata, nu e nici o lumina. Chiar si balconul pe care de dimineata am vazut o miscare, pare moarta. Jaluzele trase, totul e parasit.
Mi-am facut bagajele, acuma la 00;46.
Nu ma intereseaza, vreau sa ma mute, sint totusi o victima, a anilor fara caldura, cu gratii la ferestre, nu mai vreau!!!
mi-e frica

miercuri, octombrie 28, 2009

Cine e sf.Martial? Sa ne spuna Coralia

asteptam

Unde stau







cit ne mai devalorizam noi tarisoara



unde stau, de ce sa plec?



aici, gratiile "libertatii"



casele "nationalizate"



plus o calatoare pe podul sfintului Martial

Primele poze







am fost de dimineata la Spar (!)



prima impresie: ma, astia chiar lucreaza, nu era picior de om pe strada.



pe pietonala, o incercare timida de piata ambulanta. Doi motociclisti si un ied pe motocicleta, plus un catelus. Vind pastile bio, pentru git, nas, stomac, etc. Daca iei, 10 euro doua cutii,ii ajuti sa cumpere furaje. Am luat, in cinstea fermierilor romani, care se bat cu sistemul



a doua, buticul hydropatilor, cei care nu suporta apa



si strada pietonala



Impresia generala e de curatenie, oras mic, civilizat



poze cu telefonul, am uitat aparatul

marți, octombrie 27, 2009

ce interesant

e ca sunt aici, pe rue du Pont Saint Martial, Limoges, dar de fapt nu stiu unde ma aflu
PS
Ma uit la Realitatea

Note

- tentatia romanilor de a merge repede la supermarcheurile straine: e o prostie, cred ca de cele mai multe ori marfa nu este verificata asa cum trebuie aici si preturile sint mari. Un nou lant "frantuzesc"- Simply (!!!). Un rahat in care doua sandviciuri fac 4 euro. Pe de alta parte, nu sint de acord nici cu " sa-ti pui de acasa", sa te cari, chiar si pe avion, cu chiftele, sa ceri, in restaurantele frantuzesti, gratare si mici
- expoatarea minoritatilor, la ei. Am vazut: soferii de taxi, amploatii la hotel, carausii de bauturi in tren. Exceptie: un domn imbracat in costum, taximetrist la Limoges, care mi-a si explicat falos, la inceput, istoria orasului, cu gesturi largi: vedeti doamna, pe primarie sint efigiile a 4 intemeietori ai orasului, dupa care a ratat intrarea pe strada, dupa care a spus, dragut " stiti, cunosc si eu un pic de istorie si daca ma laud cu asta, ma pierd :)", pe urma la sfirsit: " doamna, limuzinii astia, sint prefacuti si rai!". Bineinteles el nu e de pe aici.
Merci, dupa 24 de ore de calatorie, e tot ce aveam nevoie sa aud. Dar, cu un zimbet larg: " et, pourtant, bon sejour a Limoges"!
Ceea ce nu pot sa nu-mi doresc si eu.
P.S,
Aud pasi in hol. Deci nu sint singura in cladirea asta, ca un spital? Acuma nu stiu ce sa fac?
Sa
-ies pe hol ca o romanca, in papuci de casa, sa matur, sa arat ca "am venit"
- sa ignore, total
Voi ce ati face
P.S. la P.S.
Vad ca ei iau in serios gripa porcina, peste tot, usi, avertismente, sa porti masca, sa te prezinti la doctor, etc.

Bonsoar

mda, deci, am ajuns la Limoges. Iaca-ma ca-s aici. Ieri eram la Cluj si plingeam la aeroport, azi in '"studioul" de la Residence Champagne, rue du Pont st Martial, 88. Am facut 2200 de km. Au trecut fix 24 de ore de cind am decolat. Hai sa va zic una tare: dupa ce ca ma indopasem cu calmante, si intaritoare si parcursesem in cap toate seria"dezastre in aer", in asteptarea autobuzului de avion se aseaza linga mine un, un, ia ghiciti, un arab! Singur, fara bagaje! N-am mai avut nicio reactie. Era singurul lucru la care Nu ma gindisem!Ha, ha.
Am ajuns la Paris. Zbor perfect, nu, chiar nu ma dau mare acum, va dati seama la cit de hiperexcitata eram, nu s-a gasit mai mult de 5 secunde de zgiltiituri care sa ma faca sa tip. Lume civilizata, doar vreo 2 toparlani si o familie de conationali. Supriza, la Beauvais, douane! credeam ca sintem in UE. Ma rog, o formalitate. Ajungem la Porte Maillot. Zeci de taxiuri, dupa 5 incercari vrea unul sa ma duca. Prea aproape.
Hotelul, infect. Nu stiu cum dau aia doua stele unei darapanaturi, efectiv. Mirosea a igrasie si a mizerie, putea. Evident, un arab. Vreau sa-mi iau o cola de la aparat. Zice, incercati pe buton sa vedem daca nu e blocat. Nu e. Bag 2 euro. Nu merge. Urc la etajul 5. Ce scari in colimacon, ce lift de 1 m pe 1m! Camera avea cred 4 metri in care si o buda si un dus de jucarie. Caloriferul curge, zgomot de ploaie de primavara.
Ies sa-mi cumpar ceva. Bulevardul frumos, ca toate bulevardele pariziene. Trecusem de altfel pe Haussman, frumos, splendide apartamente de lux, lasate fara perdele la ochii trecatorilor. Lux pe sus,jos pe trotuar, acelasi Paris al mirosurilor amestecate- goz, arab, goz, negru, goz, homalau, goz, om beat...preturi incredibil de mari, fata de Romania. (si la Limoges e la fel)
Si totusi de dimineata, pe un soare cu dinti, Parisul de deschide din nou privirilor mele. E acolo, ii simti puterea. Simt si eu, tot din fuga taxiului ( 20 de euro pina la Gare d'Austerliz): cite as face, daca as sta aici. Da.
Revin.

duminică, octombrie 25, 2009

Pe miine!

Ne vedem de la Paris!

sâmbătă, octombrie 24, 2009

Cele doua proaste recidiveaza

Nu stiu cum de am ajuns iarasi la emisiunea celor doua, Stoicescu si Jucan, de la Antena 3, de data asta in direct. Muult mai serioase ( aparent) dar la fel de goale in cap in ceea ce priveste continutul intrebarilor. Jucan, care are serioase probleme de dictie ( si cu tenul are ceva probleme greu de mascat) ii ssisie: ce limbi straine cunoasteti? Oprescu, care nu e de ici colea, zice ceva ce, subliminal se traducea prin ' da ce te f.e pe tine grija, draga' Asta bonsumflata si mai urita ca niciodata. Nu-am inteles- ce mama naibii o califica pe ea sa faca emisiuni electorale?
Stoiceasca si ea in rochie rosie de mireasa, se chinuia sa gaseasca vreo intrebare mai acatarii in laptop, da nu-i sufla nimeni.
Penibil.
Dar iata ca li se adauga alte doua muschetare, de data asta la Realitatea: Corina Dragotescu si o Liliana Rus, parca, il agresau verbal pe Patriciu- pe modelul Jucan-Stoicescu cu Tiriac; ce de zimbete complice, ce ' las'ca stiu eu domn Patriciu cum v-ati imbolgatit de pe urma tranzactiilor cu statul', ce de intreruperi idioate si ochi dati peste cap, pina si pozitia copului le trada deferenta. Ala se uita la ele compatimitor da binevoitor, probabil speriat.
Ce-o fi cu femeile astea?Au auzit ele de echidistanta, profesionalism, un program credibil de emisiune- asta ca tot il intreba Jucan pe Oprescu despre planurile lui in politica externa. 'Una, buna, ca a dumitale, draga, pina nu-mi trece si mie vremea' parea ca ii raspunde, sictirit, doctorul.
Halal.

vineri, octombrie 23, 2009

P.S.

Pentru ca nu stiu sa fac update-uri la postari, va spun ca am scris-o pe cea dinainte pentru ca am citit in ziar cum doi piloti au uitat pur si simplu, ieri, sa aterizeze avionul, fiind prinsi intr-o dicutie aprinsa pe teme politica. Doamne fereste, oare ne ajunge benzina pina-n America?

Mi-e frica sa zbor singurica...

dupa cum stiti sau daca nu stiti veti afla acum, mi-e groaza de zbor. Culmea e ca aceasta fobie mi s-a instalat destul de tirziu si dupa destul de multe zboruri in spatiul ex-comunist( Berlin, Moscova, Soci, plus cele interne). La acestea s-au adaugat dupa revolutie, imediat, Londra si Bruxelles. Tin minte ca acum zborul de la Londra acasa, pe vremea Pietii Univesitatii. Avionul era ultraplin, ba chiar autoritatile de pe Heathrow incercasera sa ne opreasca zborul, fiindca era supraponderal- romanasii, sa nu uitam, era in 90, luasera cu ei tot ce gasisera la solduri. Parca vad si acum, bagaje care nu incapusera in cala tronau intre rindurile de scaune, imi aduc aminte de un covor mare, rulat si un mic frigider. Dar era o veselie generala, cred ca am si cintat, toti pasagerii, iar cireasa de pe tort a facut-o, la Otopeni, o cutie mare cu prezervative cazuta dintr-un bagaj si care se tot intorcea pe banda rulanta, fiindca proprietarului i se facuse, brusc, rusine. Bineinteles ca noi ceilalti am ramas acolo si am chibitat, pina cind o mina curajoasa a ridicat-o si a disparut, la fel de repede.
La Bruxelles, pe drumul dus, am avut surpriza sa fiu strigata in megafoane, pe aeroport, Corina de Roumanie, fiindca proful imi uitase numele, iar curiosii ma priveau, desigur, surpinsi, o fata royale descumpanita si singura intr-un aeroport, mai rar.
La intors, eram deja cu corsetul pentru coloana, caci tocmai cazusem si imi fracturasem o vertebra. Ciudata aparitie cred ca eram, da mi-am dat-o jos la urcare si tin minte panica unui muncitor linga care stateam si care era speriat ca e vorba de vreun instrument malefic, ce o sa strice aparatele de zbor. Dupa citeva pahare cu vin rosu s-a dezinhibat si mi-a povestit cum le-a cumparat copiilor de toti banii de delegatie ciocolata si bonboane.
Dar acelasi zbor avea sa cada la Balotesti. Exact aceeasi aeronava. M-a marcat asa de tare incit am tinut morsis sa merg, cu ocazia unei excursii la Bucuresti, sa merg sa vad locul, proaspat, al crashului. La imaginile acelea se adauga si povestea iubitei unui fost coleg de-al meu, din Zalau, care o recunoscuse dupa un deget ratacit pe care se mai afla un inel de logodna. Morbiditatea se instalase.
Ei, si de atunci, pas avion.
Anul trecut am zis ca gata, e cazul sa-mi revin. Asa ca am plecat, tot spre Limoges, de data aia de la Budapesta. Nu va zic ca drumul cu microbuzul mi s-a parut infinit mai periculos. Dar cu toate acestea, panica s-a instalat de cum m-am vazut in scaunul acela, in avionul ce dintr-o data parea mult mai mic si in momentul in care simti ca pierzi controlul, ca se inchid usile si ruleaza pe pista, plus senzatia aia ingrozitoare de la desprinderea de sol, la care altadata chiuiam de placere, asa ca am strins-o atit de tare de mina pe colega mea, ca vreo doua zile aveau sa i se vada vinatai.
Ei, acum plec singura si ma pregatesc de toate scenariile posibile, din care cel mai rau mi se pare acela in care voi face o criza de nervi, pe nivel neuro-vegetativ n-o sa mai pot respira sau pur si simplu o sa tip histeric, ceea ce ii va face pe piloti sau sa intoarca avionul sau sa-mi traga doua palme, oricum, varianta de tot risul, pentru mine.
Adica o sa ma fac de ris, oricum. Sau la aeroport n-o sa mai vreau sa plec si sotul o sa ma impinga, cu toata forta, inauntru. Sau o sa mi se faca rau si o sa vomez pe mine.
Sau avionul o sa cada pur si simplu...

joi, octombrie 22, 2009

Paris

aici voi sta in Paris, in 26, seara, noaptea, doamne ajuta cind ajunge wizzu.
e 48 de euro/pe noapte. initial am vrut sa stau mai aproape de Porte Maillot da cred ca m-am deplasat pe harta cam mult- am folosit google earth, venere.com- si ajung in zona Sacre Coeur si Montmarte. In fine, de acolo- mi-e groaza, va dati seama, singura, seara, sa caut strada, Cristi zice sa iau un taxi, probabil- a doua zi, pe lumina, iau metro si pe urma schimb la Republique si iau 5 pina in Austerlitz. De acolo tren.
Nu ma pling, am stat 3 ani in Paris, consecutiv, citeva luni per sejur si am ajuns sa-l cunosc destul de bine. E foarte bine organizat, da senzatia aia de gura de metrou, cu miros specific, cu nebunii orasului, cu scarile rulante si agiatia indiferenta tie, cunosc.
Da mi-e lene, mi-e groaza. As vrea sa fiu maritata cu Ion Tiriac sa ma duca cu jet-u la Paris si retur.
http://www.hotel-de-cabourg-paris.fr/

Joe Biden


Sa continuam

nu stiu pe ce am apasat, s-a publicat singura postarea anterioara!
securitatea!
asa, ziceam ca Joe Biden e un american tipic ( da si ITM e un roman tipic) si mai adaugam la agenda si povestea personala, tragica- in 1972, parca, sotia si fetita lui mor din cauza unui tragic accident de masina. Supravietuiesc doi copii, baieti. Iarasi, apreciez la americani amorul asta de a face copii multi atunci cind ai un anumit statut. E minunat, cred cred eu. Si,inca un zece pentru american, se recasatoreste si o ia de la capat. Da, filosofia asta a second chance-ului cred ca e marea gaselnita americana. Sa te poti reinventa, chiar daca ai suferit! Foarte putini romani sint capabili de asta. ( uite Dragulescu e un exemplu). Noi de obicei traim cu stigmate (auto)impuse.
Ce frumos e sa fi american, din punctul acesta de vedere!
Asa ca, logic va spun: TRAIESTE!

Robinette Biden

Am cautat, asa printre snitele si clatite, cite ceva despre Biden. Imaginea mea despre el era, este,cea a americanului tipic, cu ochi albastri si dinti perfecti- a se vedea poza. Da ii admir pe americani penrtu cultul asta al danturii perfecte si daca n-as fi vazut cu ochi proprii nu as fi crezut ce minunatii pot face aia in gura- pe dintii tai, nu neaparat proteza.
Dar Joe Robinette Biden e un caz tipic si banal al ascensiunii unui politician american- e catolic, ceea ce in rindul democratilor iti da 10 puncte, e destul de bogat, 8 sa zicem, e sportiv, a jucat la Sosetele Albastre sau asa ceva, ceea ce echivaleaza cu, sa zicem la noi, activismul de partid- glumesc amar, desigur. Mi-l si inchipui pe Ioan T Morar excelind nu in limbi de lemn trase fara convingere pe vremea lui Ceausescu in schimbul unei tabere la Costinesti si ratarile destul de dese dupa cum se spune ale fotbalistului Joe Biden. Dar nu e nevoie sa comentez, e de ajuns sa ne uitam la poza unuia si a celuilalt. Ce mai, fetele stiu despre ce vorbesc!

Aproape de plecare

In sfirsit,
ma simt un pic mai bine, am facut rezervarea de avion, cu tot cu taxe si bagaje suplimentare m-a costat 330 lei, Cluj-Paris, un pret foarte bun, zic eu. De la Beauvais am retinut bus, 13 euro pina la Porte Maillot. Ajung seara, asa ca mai trebuie sa caut un hotel in apropiere, sa nu ma mai car cu toate bagajele noaptea prin metroul parizian. Am mai facut-o anul trecut, am schimbat la Hale, unde mergi cam o ora in subteran, va jur ca e groaznic de neplacut mai ales cu valize( o sa am doua), laptop si poseta.
Asa ca dorm linga Porte Maillot, poate am timp sa dau o tura pe Champs Elysees iar a doua zi o pornesc spre gare d'Austerlitz, sint trenuri spre Limoges din jumatate in jumatate de ora,pret in jur de 50 de euro. Asta e! Trebuie sa ajung pina in ora 17 sa-mi ridic cheile de la apartament. de fapt, de simbata toata lumea e in concediu, pentru sarbatoarea de Toussaint. ziua mortilor la ei.
Apoi am o saptamina de odihna caci proful meu e si el in vacanta in Spania si probabil ca nu o sa am ce face decit plimbari, multe poze si sa scriu pe net.
Incepe aventura!

miercuri, octombrie 21, 2009

Crime a la Cluj

ce se mai întîmplă în Cluj, în afară de faptul că plouă şi e ca naiba?
Un "om de afaceri" clujean, di luoc din Rădăuţi, ce s-a gîndit el aseară, la volanul unui Porsche?
Să intre pe contrasens, enervat că e în coloană, în centrul oraşului şi să omoare o familie care venea liniştită in Daewoul personal, familia Dragoste. Tatăl, Nicolae, pe loc, fiica, Silvia, de 15 ani la spital, mama în comă fără şanse. "Omul de afaceri"- de fapt un dubios cu cruce de aur de 1 kg. pe părul de pe piept- ce a făcut? A coborît din maşină, s-a dus la victime, le-a luat pulsul la carotidă, şi-a sunat avocatul şi a plecat, în înmărmurirea celorlalţi participanţi a trafic. S-a dus la urgenţe doua ore mai tîrziu, doctorii au chemat poliţia şi aşa l-au găsit cu 0,48 alccol în aerul expirat. L-au arestat pe 29 de zile.
Ce credeţi că o să păţească?

Necazuri

după toate necazurile legate de bursă-mi-e tot mai clar că am făcut o prostiecu plecarea asta- am şi răcit. Mă doare capul, îmi curge nasul, ameţesc. M-am trezit la 4,30, aştept să se facă 7 să pun sandwich, să pregătesc ghiozdanul şi să duc copilul la şcoală. Help! I could use a hug...

luni, octombrie 19, 2009

Aiureli de luni

azi nimic nu mi-a mers. acum am scris o jumatate de ora, injurindu-i de mama pe francezi ca numai naiba m-a pus sa vreau sa ma duc cu bursa in Franta de parca ar durea in cot pe cineva de la UBB ca fac o " perfectionare" iar pe aia de la Limoges nici atit, si pe urma a picat netu si s-a sters tot.
Astept ca proasta acte, confirmari si nimic. Minca-i-ar nevoia pe aia de la Auf, francezi si romani la un loc!

duminică, octombrie 18, 2009

Bravo lui Marian Drăgulescu

şi mai puţin cunoscutului Coţi. ( sper că am scris bine)
pentru puterea de a te aduna, nota 10!

De ce se sinucid francezii

angajaţi ai France Telecom?
ieri s-a înregistrat a 25-a victimă. Este o companie în pierdere care a făcut masive disponibilizări. Dar totuşi, te sinucizi din solidaritate? da, unu, doi, să zic maxim 5. 10 să zicem că aveau probleme psihice- ştim că francezii stau bine la capitolul ăsta şi se "întreţin" consumînd un număr record de antidepresive şi -sau alcool. Dar restul de 10?? chiar nu aveau unde dormi, ce mînca? Stiind politica stîngistă a Franţei de protecţie socială, mi-e greu să cred. Atunci?
E una din dilemele pe care le voi rezolva la faţa locului, începînd de joi, 22 octombrie.

două proaste- alessandra stoicescu şi floriana jucan

văd acum în reluare emisiunea de ieri seară de la antena 3, realizată de aceste două, cum să le zic...personaje din lumea media 20 deani după, să-i zicem. una cititoare de prompter, de ale cărei bîlbuţe ne-am obişnuit să rîdem la cîrcotaşi, cealaltă amantă de profesie, cunoscută în urma celebrului scandal cu ambasadorul vettovaglia, căruia i-a furat prosoapele. ce să-i fac, dacă nu a fost destul de deşteaptă să se mărite cu el ( sau cu gigi kent) şi pe urmă să i le fure, aşa cum au făcut unele aflate pe un palier superior, de ex. diana lascărescu. de jucan a rîs destul şi bine academia caţavencu.
da să vii să ai pretenţia de analist politic, una încruntată cealaltă sîsîită- o fi de la siliconul din buze-e de toată comedia acestor ani. Am văzut şi prima ediţie, în care era invitat tiriac. ce întrebare a găsit stoicescu să-i pună: e adevărat că vă vedeţi cu două blonde?! la care ţiriac: numai cu două?! pe urmă zice, da doamna stoicescu, dacă vă invit la un restaurant...în acel moment se aude un fîşîit dinspre jucan, şi ţiriac: şi pe dumneata, domnişoară, şi pe dumneata!
ar fi de rîs dacă n-ar fi de tot plînsul.

sâmbătă, octombrie 17, 2009

Maria




Finuţa


pentru ca dragii mei cititori în număr de doi să nu se plictisească, m-am decis să le-o prezint pe Maria, 3 luni şi 4 zile.

nu-i aşa că-i o păpuşă de fată?

Băsescu la Protv

În perspectiva tot mai muscătoare de anumite părţi moi ale corpului a pierderii alegerilor, Băsescu, ca şi Boc de altfel care în ultima vreme ţipă la toate televiziunile " sînt prim ministru, sînt prim ministru", îşi arată colţii, pe de-o parte, e tăios cu moderatorii, urlă la lună acuzînd trusturile de presă, uitînd că lor le datorează urcarea pe tron, se răţoieşte la un Dan Voiculescu absent, pe care îl face fără jenă securist - la fel de dovedit ca şi el. Pe de cealaltă e tot mai vulnerabil şi se încurcă, uitînd ce a spus înainte cu o zi. De data asta, criza ne va lovi din plin dacă parlamentarii nu-i votează guvernul şi recunoaşte că banii s-au dus nu pe investiţii- şi îşi face un titlu de glorie din asta-ci pe plata salariilor şi pensiilor. Cu toate acestea, România nu are nicio problemă în a plăti datoriile în următorii 5 ani. Apoi, e nemulţumit că nu a reuşit reformarea clasei politice-da cine mama măsii a băgat uninominalul- da va reuşi, mai ales acum că li se tot pune în spate parlamentarilor!. E nemulţumit de sistemul sanitar dar totuşi s-au făcut foarte multe în acest domeniu, ca de exemplu s-a făcut o listă cu cele 10 boli prioritare!!!
Cu o economie autohtonă la pămînt, Băsescu cheamă investitorii la Turism! să bage banii în apele minerale din Covasna. Pronunţă fără ruşine fraze ca " să introducem echitatea în sistemul pensiilor", " stat corupt", "electoratul", etc.
Jenant, un om care se pricepe la toate, paranoia e în floare. Văzîndu-i hidoşenia şi la propriu şi la figurat, îmi vine să cred că e un vis că am avut vreodată un preşedinte la Emil Constantinescu.

Toată admiraţia mea Hertei Muller

Autoarea respinge ideea că ea şi-ar fi găsit în limba germană un “acasă”, considerând limba o parte a trupului ei. Întrebată ce semnificaţie are afirmaţia pe care a făcut-o cândva, anume “că limba română scrie mereu cu ea în momentul în care ea scrie în germană”, Herta Müller a precizat: “Am învăţat româna la 15 ani, când am ajuns în oraş, la liceu. Eram la vârsta la care citeam deja cărţi, aveam deja privirea îndreptată asupra cuvintelor. Am constatat ce minunate sunt imaginile poetice în limba română, ce imagini senzuale creează ea. Limba română atinge în mod direct chestiunile existenţiale. Aşa este şi în folcorul românesc, care este foarte autentic şi grandios. Am învăţat limba foarte repede, am şi vrut să o învăţ. La multe lucruri pe care le auzeam în română mă gândeam că se potrivesc în limba asta mai bine firii mele, mai bine decât aşa cum erau formulate în germana mea maternă, care era un dialect al germanei. După ce am învăţat româna, semnificaţiile lucrurilor au avut me reu două staţii. De exemplu, în română “trandafirul” e un domn, în germană e o damă. Aşa se nasc două perspective din acelaşi punct, iar acestea sunt împreunate în capul meu: nici nu le pot diferenţia. Pentru că aceste două perspective coexistă, bineînţeles că româna scrie mereu cu mine”, spune scriitoarea.
A făcut ceea ce noi toţi trebuia să facem: să ne punem cenuşă în cap, să retrăimobsedaţi acea perioadă în care am stat muţi, să o întoarcem pe toate feţele, să împărţim vinovăţii, nu merite. In schimb noi am crezut că ne putem vindeca, peste noapte.
Si uite ce omagiu aduce totuşi României. Chapeau, madame!

joi, octombrie 15, 2009

ski


nu mi-am făcut bagajele dar în schimb caut loc de skiat în Franţa în decembrie. Sunt super încîntată, am găsit nişte preţuri incredibile, 200 de euro cabană individuală si ski-pass, o săptămînă. Leneşii din Cluj care nu puneau piciorul în afara Austriei, doamne fereşte, să se ascundă. E o nebunie de oferte, iar pîrtiile kilometrice!
Uitaţi-vă şi voi pe ski_france.com
dacă vreţi să veniţi şi voi, daţi un semn!

N-am înţeles nimic

nu IERI spunea Băsescu că sub nicio formă nu vrea guvern de tehnocraţi??? şi acum îl pune pe Croitoru, e oke băiatu, dar??? m-am tîmpit eu, sau ce

Dimineaţă pe gustul meu

e vînt şi ador vîntul
cerul e limpezit
culorile toamnei s-au aşezat la locul lor
sunt mulţumită cu ce am făcut ieri:
- am fost la facultate, m-am întîlnit cu studenţii, drăguţii,au venit toţi 30, am împărţit sarcinile de seminar, văd că îi distrează ideea de curs la distanţă, pe net. Imi împărtăşesc din experienţele lor cu wizzair, în timp ce vorbeam vine Orange şi ne împarte cartele cu număr şi 4 euro. M-am văzut cu colegele, pupat faint, papapapapa
- mi-au intrat banii de bursă, prima tranşă, 1500 de euro. a trebuit să fug la bancă să-mi refac cardul în euro nefolosit
De făcut
-să-mi fac "o hire" cum zicea bunica să merg la colocviul Papahagi, numai şi numai pentru el
- să-mi iau biletul de avion: interesant cum schimbă ăştia de la wizz preţul de la o zi la alta
- să încep bagajul

miercuri, octombrie 14, 2009

Transcript de la Realitatea

update- ce nervos e Hurezeanu cănd îl vede-aude pe Johannis vorbind. Să auzim întrebările
Hurezeanu- Dl Johannis este un administrator calificat. Vredincie şi proiecte îndeplinite. de ce ar părăsi el piaţa patriarhală a Sibiului ( aici nervos) de ce să fie "harpene"?
Chiriac-
Ce vi s-a propus? Mandat pe cîte luni?
Johannis: sint provincial, nu m-am cerut la Bucuresti, m-au convins am acceptat sa devin un posibil candidatî
Berceanu- stiti ca singur varianta in care ati ramine primministru e cea in care Basescu e presedinte?
( moderatoarea, lasciva- ce capcana intindeti, dle Berceanu)
Hurezeanu- să traduc pentru sas. Berceanu vă cheamă, e o capcană
Johannis, greoi: cuum se poate defini configuraţia..( la naiba, deja a invăţat)
Sînt independent
Hure: om politic independent
Joha: da, dacă Forumu German înseamnă asta...
Hure: chestiunea e tranşată.
toţi m-au asigurat că nu va fi nici o imixtiune, ce?
blablabla
Berceanu: sigur nu va fi vreo imixtiune căci toţi vor fi în campanie
Hure:( îl laudă...a refăcut, etc.) asta indică în Johannes un om care ştie să procedeze. Nu se compară cu Clujul, a făcut mai mult cu 1000 de ori decăt Boc la Cluj.
dl Dragnea:
constat cu amărăciune..cu vioiciune că.. vă asigurăm de toată onestitatea noatră
întrebare finală:
de ce?
Johha
fac acest lucru pînă după alegeri pe urmă mai vedem

Băsescu, Tăriceanu şi centrala


Absolut convinsă că Băsescu îşi muşcă pumnii că nu a acceptat să-l numească pe Tăriceanu premier la ultimele alegeri.
Şi acum cred că mai e o soluţie, Tări- fotomodel.
Nouă, frumoasele, ne place, nu??? aştept răspuns de la frumoasele, prietenele mele.

Cine a scris aceste mişcătoare versuri?

Do You Remember
When We Fell In Love
We Were Young
And Innocent Then
Do You Remember
How It All Began
It Just Seemed Like Heaven
So Why Did It End?

Do You Remember
Back In The Fall
We'd Be Together
All Day Long
Do You Remember
Us Holding Hands
In Each Other's Eyes
We'd Stare
(Tell Me)

Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time
When We First Met
Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time

Do You Remember
How We Used To Talk
(Ya Know)
We'd Stay On The Phone
At Night Till Dawn
Do You Remember
All The Things We Said Like
I Love You So
I'll Never Let You Go

Do You Remember
Back In The Spring
Every Morning Birds Would Sing
Do You Remember
Those Special Times
They'll Just Go On And On
In The Back Of My Mind

Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time
When We First Met Girl
Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time
Those Sweet Memories
Will Always Be Dear To Me
And Girl No Matter What Was Said
I Will Never Forget What We Had
Now Baby

Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time
When We First Met
Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time

Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time
When We First Met
Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time

Remember The Times
Ooh
Remember The Times
Do You Remember Girl
Remember The Times
On The Phone You And Me
Remember The Times
Till Dawn, Two Or Three
What About Us Girl

Remember The Times
Do You. Do You, Do You,
Do You, Do You
Remember The Times
In The Park, On The Beach
Remember The Times
You And Me In Spain
Remember The Times
What About, What About...

Bagna cauda

i
iniţial m-am gîndit la o fondue dar mi-a atras atenţia această reţetă, mai ales pentru usturoi, de care se pare că m-am îndrăgostit în ultima vreme. Ce-o fi însemnînd asta nu ştiu, adică dacă oi avea ceva lipsuri în organism, ca la mărar, care se zice că poate compensa anumite dezechilibre hormonale. Acum sunt cu usturoiul, sub formă de mujdei cu iaurt sau în tzatziki, sau pur şi simplu gol. Aşa că mi-a plăcut ideea de sos de usturoi cald, mai ales că la Cluj sînt acum vreo 4 grade.

Deci se ţin căţeii de usturoi în lapte, pînă se inmoaie. Fileurile de anchois se pun în oţet, ca să iasă sarea. Se prăjesc împreună foarte puţin în ulei de măsline şi apoi se fierb încet pînă rezultă o pastă. Această pastă se serveşte în instalaţia de fondue- există acum în nenumărate forme şi modele şi la noi- cu verdeţuri gen tulpină de ţelină, ardei gras, conopidă, napi porceşti, etc.

Ce ziceţi?
e deci un garlic dip a la Corina

marți, octombrie 13, 2009

Ninge



histeric la Cluj. Am ieşit ca nebunii, să aducem iasomia în casă. Veselia cîinelui, care s-a repezit la fotoliu, a pisicii care a mîncat brînza de pe masă. Şi a noastră, că da, mai vine o iarnă!cred că am capturat un fulg, printre ramurile glicinei luate prin suprindere, ura!

De ce Klaus Johannis?

Înţeleg, e un om destoinic, potrivit la locul potrivit, sas în oraş săsesc. Simpatic, robust ca nemţii, tînăr ( e născut în 59). Dar premier? De unde pînă unde? De ce? Are legătură cu Herta Muller?
Ce de întrebări mă urmăresc în după-masa aceasta în care la Cluj fulguieşte.

Demagog de şcoală veche şi nouă

acest Boc este întruchiparea demagogiei, aşa cum este ea definită:
DEMAGOGÍ//E ~i f. 1) Metodă de înşelare a publicului, practicată de politicieni, prin promisiuni mincinoase şi discursuri bombastice. 2) Atitudine de om care foloseşte o astfel de metodă. [Art. demagogia; G.-D. demagogiei; Sil. -gi-e] /
Dar cum putea să fie altfel cînd...Emil Boc a deţinut funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti al Universităţii „Babeş-Bolyai”, respectiv al Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, filiala Cluj între 1987 şi 1989
Cum am trăit acele vremuri, ştiu că NUMAI ACTIVIŞTII "SERIOŞI" AI PCR AJUNGEAU ÎN ASTFEL DE FUCNŢII.
Activişti nenorociţi, ajunşi acum în cea mai parte a lor ziarişti, politicieni. Mi-e scîrbă.

Plouă

Plouă cu găleata. M-a trezit pe la 6, auzeam ropotul pe acoperiş. Ieri a bătut un vînticel vestitor. Să fi fost the wind of change?
Vom vedea

luni, octombrie 12, 2009

Vin

Am primit un vin de Aiud, dulce-tare, dulcele ăla înşelător. Bărbatu s-a cam ofticat, credea că e pentru el, aşa mai aşteaptă. Totuşi nu se compară cu acel vin roşu tulburător primit odată de la un misterios dunărean...

Cine e autorul

Chanson d'automne
Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueurMonotone.
Tout suffocant
Et blême, quand Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure
Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà,
Pareil à laFeuille morte.

Sa nu ziceti ca Basescu

duminică, octombrie 11, 2009

Pe lună

În timp ce clownul şef al României îşi scrie numele pe clopotul bisericii de la Cotroceni iar credincioşii cuvios leşină, Guy Laliberte, întemeietor al Cirque du Soleil, multimiliardar, s-a hotărît să plece în spaţiu pentru a oferi un spectacol în direct de pe naveta spaţială ISS, unde, după ce şi-a distrat coastronauţii oferindu-le fiecăruia un nas roşu şi un minunat joc cu baloane de săpun, spectacol umanitar intitulat "De la Pămînt la stele, apa" şi care este un fel de show poetic în care vor interveni Al Gore, Patrick Bruel, U2, Shakira, etc. Spectacolul este organizat de Laliberte şi ong-ul One drop-Une goutte.
Guy va rămîne în spaţiu 12 zile. Călătoria l-a costat 32 de milioane de euro.
Detalii pe http://www.parismatch.com/People-Match/Spectacles/Actu/Le-clown-du-Soleil-est-alle-chercher-de-l-eau-dans-les-etoiles-132641/