vineri, ianuarie 22, 2010

Adresa noului blog

este pe worpress
dar o puteti accesa direct din al treilea coment din postul anterior...
hai, astept parerile voastre...

Blog nou

la indemnul unei prietene, am trecut pe wordpress
va rog sa ma vizitati acolo si sa spuneti ca parere aveti, daca e mai bine sau nu, etc.
intrati cautati in www. lejournaldecorina's blog.wordpress.com
sau pe linkul din comentariul de mai jos, please

joi, ianuarie 21, 2010

A murit Super Nanny

cea din Franţa. De cancer la plămîni, la 47 de ani. Okay, se mai întîmplă, ziceţi voi şi ce?Dar priviţi poza ei din Paris Match ( biblia mea). Nu că seamănă îngrozitor cu a noastră? Oare de ce?
http://www.parismatch.com/People-Match/Television/Actu/Adieu-Super-Nanny-161721/

Iarnă

Ieri a fost o vreme ca-n poveşti la Cluj. A nins mărunt, temeinic, toată ziua. Am constatat cu această ocazie cît de sensibili sîntem în faţa timpului- cel probabil, cel care trece, a timpurilor, desigur. Mai puneţi voi. Dar eu sunt cu adevărat meteosensibilă- înainte de furtună mă doare capul, dacă e înnorat ameţesc, dacă ninge... am stat sub pătură deşi în casă era foarte cald, am citit deşi nu aveam chef cu adevărat, m-am uitat pe geam în căutarea steluţelor de gheaţă deşi aveam o grămadă de lucuri de făcut prin casă, am mîncat portocale deşi am aciditate, iar seara am ieşit la plimbare să simt zăpada scîrţîind sub tălpi şi am băgat o trîntă prin alunecare. Sufăr oare de melancolie incurabilă?Sau de clişeită?Sau pur şi simplu de lene?
Noroc că specialiştii clujeni, pentru că avem şi noi experţii noştri, nu numai britanicii, au pus la punct un fel de cub de tratament a celor ca mine. Ce credeţi?http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=36927

marți, ianuarie 19, 2010

2010, un ami


2010 a început sub bune auspicii, cum se spune la televizor.

Inainte să vă spun mai multe, vă prezint pe cineva...

ce părere aveţi?

Dacă doriţi să revedeţi...

http://picasaweb.google.ro/CoriMoldovan/FinutaSiCuMineCraciun2009?authkey=Gv1sRgCOiC5JC0rv2HpQE#

Anul 2009 si facebook

După îndelungi cugetări, întrebări chinuitoare, dubii amare, renunţări, speranţe, dezmagiri, nuanţe, am hotărît să reiau blogul. Trebuie să recunosc că l-am trădat. Am încercat o perioadă o patformă de socializare, facebook. E, cum să zic, okay, îţi cauţi prietenii, accepţi prietenii, scrii o glumă, pui o poză. E un fel de joc inofensiv dar periculos- vezi cazul Băhăian-. Am păţit-o şi eu. In primele zile acceptam orice prietenie aşa că nu mi s-a părut dubios cînd un Omar îmi cere prietenia-e acolo, la mine pe wall, puteţi verifica. După un minut tipul postează nişte poze absolut demente, cu nişte arabi agitînd arme şi strîngînd de gît, victorioşi, o pasăre extraordinar de frumoasă. Nu vă spun ce m-am speriat , a fost cumplit, l-am raportat-sau am crezut că am făcut-o pentru că a doua zi era tot acolo-am închis facebookul, laptopul, televizorul. Era în perioada alegerilor şi combătusem fără secrete pentru Antonescu şi apoi Geoană. Bineînţeles că am făcut legătura imediat şi m-am gîndit la vreunul din amicii mei de blogosferă, nedo sau chiar ioan morar, care să-mi fi făcut o astfel de glumă sinistră. Am lăsat să treacă trei zile, pe urmă am deschis, încet, trăgînd cu ochiul, contul. Măi, instant, Omar e pe chat!!!Bang. M-am gîndit mult, preţ de trei secunde şi i-am răspuns. De fapt nu avea prea multe detalii despre mine. Imi zice că e din Sudan că a făcut facultatea in România, că lucrează în Dubai, etc. Dubios, extrem de dubios. M-am prins că e un fake cînd l-am întrebat cum mai merg afacerile în Dubai-era perioada cînd se zicea că dă faliment. El zice că totul merge perfect!L-am lăsat să converseze apoi i-am tăiat-o scurt. Probabil că s-a prins şi m-a lăsat în pace deşi ieri am găsit în faţa uşii facebookului un buchet de flori de la el. de groază!aşa că mi-a trecut cheful de facebook, plus că idolii mei, Antonescu şi Cioroianu, vecinul meu de la mare, nu mi-au acceptat prietenia. De fapt incă nu mi-au răspuns. Si eu care voiam să mă înscriu în PNL, să mă apuc de politică, haha.
(...)
Plus că blogul acesta e un fel de puppy, e ca şi cînd l-aş fi dus la azil...
Să-mi fie ruşine!
Aşa că o luăm de la capăt, fete şi băieţi!
Ps
Ce mi-a adus 2009? O imensă victorie personală!Life is beautiful, after all!