Ieri a fost o vreme ca-n poveşti la Cluj. A nins mărunt, temeinic, toată ziua. Am constatat cu această ocazie cît de sensibili sîntem în faţa timpului- cel probabil, cel care trece, a timpurilor, desigur. Mai puneţi voi. Dar eu sunt cu adevărat meteosensibilă- înainte de furtună mă doare capul, dacă e înnorat ameţesc, dacă ninge... am stat sub pătură deşi în casă era foarte cald, am citit deşi nu aveam chef cu adevărat, m-am uitat pe geam în căutarea steluţelor de gheaţă deşi aveam o grămadă de lucuri de făcut prin casă, am mîncat portocale deşi am aciditate, iar seara am ieşit la plimbare să simt zăpada scîrţîind sub tălpi şi am băgat o trîntă prin alunecare. Sufăr oare de melancolie incurabilă?Sau de clişeită?Sau pur şi simplu de lene?
Noroc că specialiştii clujeni, pentru că avem şi noi experţii noştri, nu numai britanicii, au pus la punct un fel de cub de tratament a celor ca mine. Ce credeţi?http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=36927
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu