sâmbătă, octombrie 31, 2009

continuare











cu toate acestea, Limoges mi se pare un oras obscur. in centru, pe la ora 17,deci foarte devreme, citiva betivi si drogati isi faceau numarul. In fata mea erau trei fete, le-am vazut cum s-au ferit usor, indepartindu-se de ei, eu tinindu-ma dupa ele. Pe un parcurs de 2 kilometru am vazut: negri agresivi, care se uita dupa tine insistent si se baga in vorba, betivi si drogati de toate neamurile, tineri galagiosi si, la fel, agresivi.




Am asa impresia ca e mai safe la Paris, acolo exista un fel de cod, esti nebun, da stai in banca ta!




Nu e de iesit aici dupa 20.




Sa treaca odata miine, sa ma vad cu Bertrand luni si apoi sa numar zilele pina plec.

Castelul episcopal si a sa gradina botanica
















vineri, octombrie 30, 2009

Revista presei

Un lucru bun, din exilul asta: am inceput sa citesc revistele in timp real, adica, vreo ora, doua, am sucit pe fata si pe dos o Gala, editia de saptamina asta.
Incepe promitator, cu un interviu cu George Clooney, pare destins, sper ca e si adevarat, interviul. Il intreaba: "care este cosmarul recurent". Raspuns: " Simt ca ma mingiie un barbat/../ deschid ochii si il vad pe Brad Pitt".
Michele Obama care face hula hoop- era tema predilecta in alte 3 reviste de gen-
Pentru mama: Charlotte Casiraghi, fiica lui Caroline de Monaco, are un iubit: cine altul decit Alex Dellal, nepotul unui magnat anglo-iranien (!?)
Rachida Dati, ministra atit de iubita a francezilor, cu fetita ei de un an, care are un tata, da ea nu vrea sa-i spuna numele- are 44 de ani si e mama singura
o carte- Andre Malraux, L'Univers farfelu, aparuta recemment, cu desene de el. Ce destin tragic! Recasatorit cu sotia fratelui sau, cind el avea deja 2 copii, acestia mor in accident de masina.
Desenele ca si averea lui AM apartin acestei sotii si a fiului ei- are 94 de ani!!- o sa revin cind cumpar cartea
Moda: se poarta paltoanele elgante cu blanuri- fie si artificiale, dar multe. E anul blanurilor!

Halloween


M-am mascat, sa nu ma gaseasca!

Care sunt eu, ghiciti?

Depresie

Cred ca ma paste una severa. Azi de-abia am reusit sa-mi montez psihicul ca trebuie sa ies din casa. Am tot felul de frici, ca o sa pierd badgeul si ramin pe dinafara. Am fost totusi la secretariat, sa-mi dea citeva informatii, m-au umplut cu pliante si mersul autobuzelor, dar nu au stiut sa-mi arate care e cutia mea de scrisori. Pur si simplu nu o gasesc. Mi-au zis sa-l caut pe paznic dar si acesta e in concediu, scrie mare pe usa.
Apoi mi-e frica sa nu mi se faca rau sa pic pe strada. Dupa cum arata lumea, nu cred ca m-ar ridica cineva. Bine, am asigurare solida, cuprinde chiar si rapatriement du corps, da ma tot pun in situatia jenanta de spital strain, oameni nepasatori...nu ca nu as avea experienta, da la Bruxelles, cind mi-am rupt spinarea, stateam intr-un couvent si maicutele de acolo au fost ca niste ingeri pe pamint.
Aici, in continuare, nimeni. Pindesc zgomote pe coridor, nimic. Va fi si mai rau miine si poimiine.
Am identificat totusi azi, cu ajutorul hartilot, citeva obiective de vazut si picina, e destul de aproape.
Sper sa ma lase neuro-vegetativul in pace. E mai rau ca orice boala, reala, aceasta stare de histerie. E incontrolabila.

joi, octombrie 29, 2009

Baghete


Bagheta

Nu stiam ce-mi lipseste in orasul asta, Limoges, pe care nu pot sa-l indentific, inca. Nu e francez, e, poate, mai mult saxon decit franco, in fine, mai vad eu.
Da am regasit azi, dupa ore de chin, elementul: bagheta
Acuma n-o sa va fac capul calendar despre ea. Da, e un bun national, cum e la noi, doina, par exemple. Oricum, francezii faceau inca din secolul XIV 30 de feluri de piine, dintre care "pain rate", cu accent aigu, adica piine din care au mincat deja sobolanii, urmeaza saracii.
Tot nivelul a facut ca acesta piine- de fapt e une pate brisee, fara oua- sa se alungeasca:)
Se spune ca e piinea soldatilor lui Napoleon- saracul, multe i se pun in spate-careo scoteau astfel, mai repede, la nevoie, din pantaloni. Recunosc tenta erotica, dar bagheta n-ar fi bagheta daca nu ne-am gindi la asta! C'est francais, ca, tout est dans les pantalons!
Apoi vin cliseele cu parizianul cu basca, tigara in coltul gurii si bagheta sub brat,
bagheta magica...
dar, uite ca, in ziua de gratie de azi, am regasit-o, in singurul magazin de pe strada, bureau/tabac si...bagheta

Locuinta mea


nu-i asa ca va asteptati sa ma vedeti iesind si plecind cu o trasura?:))

O noua zi

gata, incerc sa-mi aprivoazez sederea in tara lui oc
m-am trezit cu o durere acuta in partea dorsala, era furculita cu care am adormit in mina, de frica hotilor, ha,ha.
ma duc sa caut o piscina, imi lipseste miscarea

Ajutor!!! in continuare

nici o miscare.
calorifele intepenite, brusc, ciudat, de parca ieri nu au dat caldura.
am deschis usa, incet. hol de spital parasit. podele cu linoleu, curatate cu formol, asa miroasa. formol. asta era cuvintul pe care il cauta Serghei, acum doua zile. Formol.
nu se aude nimic. nici un zgomot. doar frigiderul porneste banal, ca e in priza. ca si calculatorul.
daca imi iau astia si curentul?Incerc sa vizualizez. Pe ce pui mina in caz de urgenta? Poseta, pantofii?

Ajutor!!!

Este ora 00:34, in noaptea franceza. M-am trezit brusc, de frig. Incalzirea nu functioneaza, mina mea a verificat calorifele, reci. Mi s-a facut frica. De ce trebuie sa stau intr-un colt de cladire, inghesuita, prinsa ca intr-o cursa de sobolani?Nu se aude nimic, cladirea e goala. Au murit toti?Au plecat?De ce nu mai e caldura?In fata mea, in cladirea pe care o vedeam de dimineata, nu e nici o lumina. Chiar si balconul pe care de dimineata am vazut o miscare, pare moarta. Jaluzele trase, totul e parasit.
Mi-am facut bagajele, acuma la 00;46.
Nu ma intereseaza, vreau sa ma mute, sint totusi o victima, a anilor fara caldura, cu gratii la ferestre, nu mai vreau!!!
mi-e frica

miercuri, octombrie 28, 2009

Cine e sf.Martial? Sa ne spuna Coralia

asteptam

Unde stau







cit ne mai devalorizam noi tarisoara



unde stau, de ce sa plec?



aici, gratiile "libertatii"



casele "nationalizate"



plus o calatoare pe podul sfintului Martial

Primele poze







am fost de dimineata la Spar (!)



prima impresie: ma, astia chiar lucreaza, nu era picior de om pe strada.



pe pietonala, o incercare timida de piata ambulanta. Doi motociclisti si un ied pe motocicleta, plus un catelus. Vind pastile bio, pentru git, nas, stomac, etc. Daca iei, 10 euro doua cutii,ii ajuti sa cumpere furaje. Am luat, in cinstea fermierilor romani, care se bat cu sistemul



a doua, buticul hydropatilor, cei care nu suporta apa



si strada pietonala



Impresia generala e de curatenie, oras mic, civilizat



poze cu telefonul, am uitat aparatul

marți, octombrie 27, 2009

ce interesant

e ca sunt aici, pe rue du Pont Saint Martial, Limoges, dar de fapt nu stiu unde ma aflu
PS
Ma uit la Realitatea

Note

- tentatia romanilor de a merge repede la supermarcheurile straine: e o prostie, cred ca de cele mai multe ori marfa nu este verificata asa cum trebuie aici si preturile sint mari. Un nou lant "frantuzesc"- Simply (!!!). Un rahat in care doua sandviciuri fac 4 euro. Pe de alta parte, nu sint de acord nici cu " sa-ti pui de acasa", sa te cari, chiar si pe avion, cu chiftele, sa ceri, in restaurantele frantuzesti, gratare si mici
- expoatarea minoritatilor, la ei. Am vazut: soferii de taxi, amploatii la hotel, carausii de bauturi in tren. Exceptie: un domn imbracat in costum, taximetrist la Limoges, care mi-a si explicat falos, la inceput, istoria orasului, cu gesturi largi: vedeti doamna, pe primarie sint efigiile a 4 intemeietori ai orasului, dupa care a ratat intrarea pe strada, dupa care a spus, dragut " stiti, cunosc si eu un pic de istorie si daca ma laud cu asta, ma pierd :)", pe urma la sfirsit: " doamna, limuzinii astia, sint prefacuti si rai!". Bineinteles el nu e de pe aici.
Merci, dupa 24 de ore de calatorie, e tot ce aveam nevoie sa aud. Dar, cu un zimbet larg: " et, pourtant, bon sejour a Limoges"!
Ceea ce nu pot sa nu-mi doresc si eu.
P.S,
Aud pasi in hol. Deci nu sint singura in cladirea asta, ca un spital? Acuma nu stiu ce sa fac?
Sa
-ies pe hol ca o romanca, in papuci de casa, sa matur, sa arat ca "am venit"
- sa ignore, total
Voi ce ati face
P.S. la P.S.
Vad ca ei iau in serios gripa porcina, peste tot, usi, avertismente, sa porti masca, sa te prezinti la doctor, etc.

Bonsoar

mda, deci, am ajuns la Limoges. Iaca-ma ca-s aici. Ieri eram la Cluj si plingeam la aeroport, azi in '"studioul" de la Residence Champagne, rue du Pont st Martial, 88. Am facut 2200 de km. Au trecut fix 24 de ore de cind am decolat. Hai sa va zic una tare: dupa ce ca ma indopasem cu calmante, si intaritoare si parcursesem in cap toate seria"dezastre in aer", in asteptarea autobuzului de avion se aseaza linga mine un, un, ia ghiciti, un arab! Singur, fara bagaje! N-am mai avut nicio reactie. Era singurul lucru la care Nu ma gindisem!Ha, ha.
Am ajuns la Paris. Zbor perfect, nu, chiar nu ma dau mare acum, va dati seama la cit de hiperexcitata eram, nu s-a gasit mai mult de 5 secunde de zgiltiituri care sa ma faca sa tip. Lume civilizata, doar vreo 2 toparlani si o familie de conationali. Supriza, la Beauvais, douane! credeam ca sintem in UE. Ma rog, o formalitate. Ajungem la Porte Maillot. Zeci de taxiuri, dupa 5 incercari vrea unul sa ma duca. Prea aproape.
Hotelul, infect. Nu stiu cum dau aia doua stele unei darapanaturi, efectiv. Mirosea a igrasie si a mizerie, putea. Evident, un arab. Vreau sa-mi iau o cola de la aparat. Zice, incercati pe buton sa vedem daca nu e blocat. Nu e. Bag 2 euro. Nu merge. Urc la etajul 5. Ce scari in colimacon, ce lift de 1 m pe 1m! Camera avea cred 4 metri in care si o buda si un dus de jucarie. Caloriferul curge, zgomot de ploaie de primavara.
Ies sa-mi cumpar ceva. Bulevardul frumos, ca toate bulevardele pariziene. Trecusem de altfel pe Haussman, frumos, splendide apartamente de lux, lasate fara perdele la ochii trecatorilor. Lux pe sus,jos pe trotuar, acelasi Paris al mirosurilor amestecate- goz, arab, goz, negru, goz, homalau, goz, om beat...preturi incredibil de mari, fata de Romania. (si la Limoges e la fel)
Si totusi de dimineata, pe un soare cu dinti, Parisul de deschide din nou privirilor mele. E acolo, ii simti puterea. Simt si eu, tot din fuga taxiului ( 20 de euro pina la Gare d'Austerliz): cite as face, daca as sta aici. Da.
Revin.

duminică, octombrie 25, 2009

Pe miine!

Ne vedem de la Paris!

sâmbătă, octombrie 24, 2009

Cele doua proaste recidiveaza

Nu stiu cum de am ajuns iarasi la emisiunea celor doua, Stoicescu si Jucan, de la Antena 3, de data asta in direct. Muult mai serioase ( aparent) dar la fel de goale in cap in ceea ce priveste continutul intrebarilor. Jucan, care are serioase probleme de dictie ( si cu tenul are ceva probleme greu de mascat) ii ssisie: ce limbi straine cunoasteti? Oprescu, care nu e de ici colea, zice ceva ce, subliminal se traducea prin ' da ce te f.e pe tine grija, draga' Asta bonsumflata si mai urita ca niciodata. Nu-am inteles- ce mama naibii o califica pe ea sa faca emisiuni electorale?
Stoiceasca si ea in rochie rosie de mireasa, se chinuia sa gaseasca vreo intrebare mai acatarii in laptop, da nu-i sufla nimeni.
Penibil.
Dar iata ca li se adauga alte doua muschetare, de data asta la Realitatea: Corina Dragotescu si o Liliana Rus, parca, il agresau verbal pe Patriciu- pe modelul Jucan-Stoicescu cu Tiriac; ce de zimbete complice, ce ' las'ca stiu eu domn Patriciu cum v-ati imbolgatit de pe urma tranzactiilor cu statul', ce de intreruperi idioate si ochi dati peste cap, pina si pozitia copului le trada deferenta. Ala se uita la ele compatimitor da binevoitor, probabil speriat.
Ce-o fi cu femeile astea?Au auzit ele de echidistanta, profesionalism, un program credibil de emisiune- asta ca tot il intreba Jucan pe Oprescu despre planurile lui in politica externa. 'Una, buna, ca a dumitale, draga, pina nu-mi trece si mie vremea' parea ca ii raspunde, sictirit, doctorul.
Halal.

vineri, octombrie 23, 2009

P.S.

Pentru ca nu stiu sa fac update-uri la postari, va spun ca am scris-o pe cea dinainte pentru ca am citit in ziar cum doi piloti au uitat pur si simplu, ieri, sa aterizeze avionul, fiind prinsi intr-o dicutie aprinsa pe teme politica. Doamne fereste, oare ne ajunge benzina pina-n America?

Mi-e frica sa zbor singurica...

dupa cum stiti sau daca nu stiti veti afla acum, mi-e groaza de zbor. Culmea e ca aceasta fobie mi s-a instalat destul de tirziu si dupa destul de multe zboruri in spatiul ex-comunist( Berlin, Moscova, Soci, plus cele interne). La acestea s-au adaugat dupa revolutie, imediat, Londra si Bruxelles. Tin minte ca acum zborul de la Londra acasa, pe vremea Pietii Univesitatii. Avionul era ultraplin, ba chiar autoritatile de pe Heathrow incercasera sa ne opreasca zborul, fiindca era supraponderal- romanasii, sa nu uitam, era in 90, luasera cu ei tot ce gasisera la solduri. Parca vad si acum, bagaje care nu incapusera in cala tronau intre rindurile de scaune, imi aduc aminte de un covor mare, rulat si un mic frigider. Dar era o veselie generala, cred ca am si cintat, toti pasagerii, iar cireasa de pe tort a facut-o, la Otopeni, o cutie mare cu prezervative cazuta dintr-un bagaj si care se tot intorcea pe banda rulanta, fiindca proprietarului i se facuse, brusc, rusine. Bineinteles ca noi ceilalti am ramas acolo si am chibitat, pina cind o mina curajoasa a ridicat-o si a disparut, la fel de repede.
La Bruxelles, pe drumul dus, am avut surpriza sa fiu strigata in megafoane, pe aeroport, Corina de Roumanie, fiindca proful imi uitase numele, iar curiosii ma priveau, desigur, surpinsi, o fata royale descumpanita si singura intr-un aeroport, mai rar.
La intors, eram deja cu corsetul pentru coloana, caci tocmai cazusem si imi fracturasem o vertebra. Ciudata aparitie cred ca eram, da mi-am dat-o jos la urcare si tin minte panica unui muncitor linga care stateam si care era speriat ca e vorba de vreun instrument malefic, ce o sa strice aparatele de zbor. Dupa citeva pahare cu vin rosu s-a dezinhibat si mi-a povestit cum le-a cumparat copiilor de toti banii de delegatie ciocolata si bonboane.
Dar acelasi zbor avea sa cada la Balotesti. Exact aceeasi aeronava. M-a marcat asa de tare incit am tinut morsis sa merg, cu ocazia unei excursii la Bucuresti, sa merg sa vad locul, proaspat, al crashului. La imaginile acelea se adauga si povestea iubitei unui fost coleg de-al meu, din Zalau, care o recunoscuse dupa un deget ratacit pe care se mai afla un inel de logodna. Morbiditatea se instalase.
Ei, si de atunci, pas avion.
Anul trecut am zis ca gata, e cazul sa-mi revin. Asa ca am plecat, tot spre Limoges, de data aia de la Budapesta. Nu va zic ca drumul cu microbuzul mi s-a parut infinit mai periculos. Dar cu toate acestea, panica s-a instalat de cum m-am vazut in scaunul acela, in avionul ce dintr-o data parea mult mai mic si in momentul in care simti ca pierzi controlul, ca se inchid usile si ruleaza pe pista, plus senzatia aia ingrozitoare de la desprinderea de sol, la care altadata chiuiam de placere, asa ca am strins-o atit de tare de mina pe colega mea, ca vreo doua zile aveau sa i se vada vinatai.
Ei, acum plec singura si ma pregatesc de toate scenariile posibile, din care cel mai rau mi se pare acela in care voi face o criza de nervi, pe nivel neuro-vegetativ n-o sa mai pot respira sau pur si simplu o sa tip histeric, ceea ce ii va face pe piloti sau sa intoarca avionul sau sa-mi traga doua palme, oricum, varianta de tot risul, pentru mine.
Adica o sa ma fac de ris, oricum. Sau la aeroport n-o sa mai vreau sa plec si sotul o sa ma impinga, cu toata forta, inauntru. Sau o sa mi se faca rau si o sa vomez pe mine.
Sau avionul o sa cada pur si simplu...

joi, octombrie 22, 2009

Paris

aici voi sta in Paris, in 26, seara, noaptea, doamne ajuta cind ajunge wizzu.
e 48 de euro/pe noapte. initial am vrut sa stau mai aproape de Porte Maillot da cred ca m-am deplasat pe harta cam mult- am folosit google earth, venere.com- si ajung in zona Sacre Coeur si Montmarte. In fine, de acolo- mi-e groaza, va dati seama, singura, seara, sa caut strada, Cristi zice sa iau un taxi, probabil- a doua zi, pe lumina, iau metro si pe urma schimb la Republique si iau 5 pina in Austerlitz. De acolo tren.
Nu ma pling, am stat 3 ani in Paris, consecutiv, citeva luni per sejur si am ajuns sa-l cunosc destul de bine. E foarte bine organizat, da senzatia aia de gura de metrou, cu miros specific, cu nebunii orasului, cu scarile rulante si agiatia indiferenta tie, cunosc.
Da mi-e lene, mi-e groaza. As vrea sa fiu maritata cu Ion Tiriac sa ma duca cu jet-u la Paris si retur.
http://www.hotel-de-cabourg-paris.fr/

Joe Biden


Sa continuam

nu stiu pe ce am apasat, s-a publicat singura postarea anterioara!
securitatea!
asa, ziceam ca Joe Biden e un american tipic ( da si ITM e un roman tipic) si mai adaugam la agenda si povestea personala, tragica- in 1972, parca, sotia si fetita lui mor din cauza unui tragic accident de masina. Supravietuiesc doi copii, baieti. Iarasi, apreciez la americani amorul asta de a face copii multi atunci cind ai un anumit statut. E minunat, cred cred eu. Si,inca un zece pentru american, se recasatoreste si o ia de la capat. Da, filosofia asta a second chance-ului cred ca e marea gaselnita americana. Sa te poti reinventa, chiar daca ai suferit! Foarte putini romani sint capabili de asta. ( uite Dragulescu e un exemplu). Noi de obicei traim cu stigmate (auto)impuse.
Ce frumos e sa fi american, din punctul acesta de vedere!
Asa ca, logic va spun: TRAIESTE!

Robinette Biden

Am cautat, asa printre snitele si clatite, cite ceva despre Biden. Imaginea mea despre el era, este,cea a americanului tipic, cu ochi albastri si dinti perfecti- a se vedea poza. Da ii admir pe americani penrtu cultul asta al danturii perfecte si daca n-as fi vazut cu ochi proprii nu as fi crezut ce minunatii pot face aia in gura- pe dintii tai, nu neaparat proteza.
Dar Joe Robinette Biden e un caz tipic si banal al ascensiunii unui politician american- e catolic, ceea ce in rindul democratilor iti da 10 puncte, e destul de bogat, 8 sa zicem, e sportiv, a jucat la Sosetele Albastre sau asa ceva, ceea ce echivaleaza cu, sa zicem la noi, activismul de partid- glumesc amar, desigur. Mi-l si inchipui pe Ioan T Morar excelind nu in limbi de lemn trase fara convingere pe vremea lui Ceausescu in schimbul unei tabere la Costinesti si ratarile destul de dese dupa cum se spune ale fotbalistului Joe Biden. Dar nu e nevoie sa comentez, e de ajuns sa ne uitam la poza unuia si a celuilalt. Ce mai, fetele stiu despre ce vorbesc!

Aproape de plecare

In sfirsit,
ma simt un pic mai bine, am facut rezervarea de avion, cu tot cu taxe si bagaje suplimentare m-a costat 330 lei, Cluj-Paris, un pret foarte bun, zic eu. De la Beauvais am retinut bus, 13 euro pina la Porte Maillot. Ajung seara, asa ca mai trebuie sa caut un hotel in apropiere, sa nu ma mai car cu toate bagajele noaptea prin metroul parizian. Am mai facut-o anul trecut, am schimbat la Hale, unde mergi cam o ora in subteran, va jur ca e groaznic de neplacut mai ales cu valize( o sa am doua), laptop si poseta.
Asa ca dorm linga Porte Maillot, poate am timp sa dau o tura pe Champs Elysees iar a doua zi o pornesc spre gare d'Austerlitz, sint trenuri spre Limoges din jumatate in jumatate de ora,pret in jur de 50 de euro. Asta e! Trebuie sa ajung pina in ora 17 sa-mi ridic cheile de la apartament. de fapt, de simbata toata lumea e in concediu, pentru sarbatoarea de Toussaint. ziua mortilor la ei.
Apoi am o saptamina de odihna caci proful meu e si el in vacanta in Spania si probabil ca nu o sa am ce face decit plimbari, multe poze si sa scriu pe net.
Incepe aventura!

miercuri, octombrie 21, 2009

Crime a la Cluj

ce se mai întîmplă în Cluj, în afară de faptul că plouă şi e ca naiba?
Un "om de afaceri" clujean, di luoc din Rădăuţi, ce s-a gîndit el aseară, la volanul unui Porsche?
Să intre pe contrasens, enervat că e în coloană, în centrul oraşului şi să omoare o familie care venea liniştită in Daewoul personal, familia Dragoste. Tatăl, Nicolae, pe loc, fiica, Silvia, de 15 ani la spital, mama în comă fără şanse. "Omul de afaceri"- de fapt un dubios cu cruce de aur de 1 kg. pe părul de pe piept- ce a făcut? A coborît din maşină, s-a dus la victime, le-a luat pulsul la carotidă, şi-a sunat avocatul şi a plecat, în înmărmurirea celorlalţi participanţi a trafic. S-a dus la urgenţe doua ore mai tîrziu, doctorii au chemat poliţia şi aşa l-au găsit cu 0,48 alccol în aerul expirat. L-au arestat pe 29 de zile.
Ce credeţi că o să păţească?

Necazuri

după toate necazurile legate de bursă-mi-e tot mai clar că am făcut o prostiecu plecarea asta- am şi răcit. Mă doare capul, îmi curge nasul, ameţesc. M-am trezit la 4,30, aştept să se facă 7 să pun sandwich, să pregătesc ghiozdanul şi să duc copilul la şcoală. Help! I could use a hug...

luni, octombrie 19, 2009

Aiureli de luni

azi nimic nu mi-a mers. acum am scris o jumatate de ora, injurindu-i de mama pe francezi ca numai naiba m-a pus sa vreau sa ma duc cu bursa in Franta de parca ar durea in cot pe cineva de la UBB ca fac o " perfectionare" iar pe aia de la Limoges nici atit, si pe urma a picat netu si s-a sters tot.
Astept ca proasta acte, confirmari si nimic. Minca-i-ar nevoia pe aia de la Auf, francezi si romani la un loc!

duminică, octombrie 18, 2009

Bravo lui Marian Drăgulescu

şi mai puţin cunoscutului Coţi. ( sper că am scris bine)
pentru puterea de a te aduna, nota 10!

De ce se sinucid francezii

angajaţi ai France Telecom?
ieri s-a înregistrat a 25-a victimă. Este o companie în pierdere care a făcut masive disponibilizări. Dar totuşi, te sinucizi din solidaritate? da, unu, doi, să zic maxim 5. 10 să zicem că aveau probleme psihice- ştim că francezii stau bine la capitolul ăsta şi se "întreţin" consumînd un număr record de antidepresive şi -sau alcool. Dar restul de 10?? chiar nu aveau unde dormi, ce mînca? Stiind politica stîngistă a Franţei de protecţie socială, mi-e greu să cred. Atunci?
E una din dilemele pe care le voi rezolva la faţa locului, începînd de joi, 22 octombrie.

două proaste- alessandra stoicescu şi floriana jucan

văd acum în reluare emisiunea de ieri seară de la antena 3, realizată de aceste două, cum să le zic...personaje din lumea media 20 deani după, să-i zicem. una cititoare de prompter, de ale cărei bîlbuţe ne-am obişnuit să rîdem la cîrcotaşi, cealaltă amantă de profesie, cunoscută în urma celebrului scandal cu ambasadorul vettovaglia, căruia i-a furat prosoapele. ce să-i fac, dacă nu a fost destul de deşteaptă să se mărite cu el ( sau cu gigi kent) şi pe urmă să i le fure, aşa cum au făcut unele aflate pe un palier superior, de ex. diana lascărescu. de jucan a rîs destul şi bine academia caţavencu.
da să vii să ai pretenţia de analist politic, una încruntată cealaltă sîsîită- o fi de la siliconul din buze-e de toată comedia acestor ani. Am văzut şi prima ediţie, în care era invitat tiriac. ce întrebare a găsit stoicescu să-i pună: e adevărat că vă vedeţi cu două blonde?! la care ţiriac: numai cu două?! pe urmă zice, da doamna stoicescu, dacă vă invit la un restaurant...în acel moment se aude un fîşîit dinspre jucan, şi ţiriac: şi pe dumneata, domnişoară, şi pe dumneata!
ar fi de rîs dacă n-ar fi de tot plînsul.

sâmbătă, octombrie 17, 2009

Maria




Finuţa


pentru ca dragii mei cititori în număr de doi să nu se plictisească, m-am decis să le-o prezint pe Maria, 3 luni şi 4 zile.

nu-i aşa că-i o păpuşă de fată?

Băsescu la Protv

În perspectiva tot mai muscătoare de anumite părţi moi ale corpului a pierderii alegerilor, Băsescu, ca şi Boc de altfel care în ultima vreme ţipă la toate televiziunile " sînt prim ministru, sînt prim ministru", îşi arată colţii, pe de-o parte, e tăios cu moderatorii, urlă la lună acuzînd trusturile de presă, uitînd că lor le datorează urcarea pe tron, se răţoieşte la un Dan Voiculescu absent, pe care îl face fără jenă securist - la fel de dovedit ca şi el. Pe de cealaltă e tot mai vulnerabil şi se încurcă, uitînd ce a spus înainte cu o zi. De data asta, criza ne va lovi din plin dacă parlamentarii nu-i votează guvernul şi recunoaşte că banii s-au dus nu pe investiţii- şi îşi face un titlu de glorie din asta-ci pe plata salariilor şi pensiilor. Cu toate acestea, România nu are nicio problemă în a plăti datoriile în următorii 5 ani. Apoi, e nemulţumit că nu a reuşit reformarea clasei politice-da cine mama măsii a băgat uninominalul- da va reuşi, mai ales acum că li se tot pune în spate parlamentarilor!. E nemulţumit de sistemul sanitar dar totuşi s-au făcut foarte multe în acest domeniu, ca de exemplu s-a făcut o listă cu cele 10 boli prioritare!!!
Cu o economie autohtonă la pămînt, Băsescu cheamă investitorii la Turism! să bage banii în apele minerale din Covasna. Pronunţă fără ruşine fraze ca " să introducem echitatea în sistemul pensiilor", " stat corupt", "electoratul", etc.
Jenant, un om care se pricepe la toate, paranoia e în floare. Văzîndu-i hidoşenia şi la propriu şi la figurat, îmi vine să cred că e un vis că am avut vreodată un preşedinte la Emil Constantinescu.

Toată admiraţia mea Hertei Muller

Autoarea respinge ideea că ea şi-ar fi găsit în limba germană un “acasă”, considerând limba o parte a trupului ei. Întrebată ce semnificaţie are afirmaţia pe care a făcut-o cândva, anume “că limba română scrie mereu cu ea în momentul în care ea scrie în germană”, Herta Müller a precizat: “Am învăţat româna la 15 ani, când am ajuns în oraş, la liceu. Eram la vârsta la care citeam deja cărţi, aveam deja privirea îndreptată asupra cuvintelor. Am constatat ce minunate sunt imaginile poetice în limba română, ce imagini senzuale creează ea. Limba română atinge în mod direct chestiunile existenţiale. Aşa este şi în folcorul românesc, care este foarte autentic şi grandios. Am învăţat limba foarte repede, am şi vrut să o învăţ. La multe lucruri pe care le auzeam în română mă gândeam că se potrivesc în limba asta mai bine firii mele, mai bine decât aşa cum erau formulate în germana mea maternă, care era un dialect al germanei. După ce am învăţat româna, semnificaţiile lucrurilor au avut me reu două staţii. De exemplu, în română “trandafirul” e un domn, în germană e o damă. Aşa se nasc două perspective din acelaşi punct, iar acestea sunt împreunate în capul meu: nici nu le pot diferenţia. Pentru că aceste două perspective coexistă, bineînţeles că româna scrie mereu cu mine”, spune scriitoarea.
A făcut ceea ce noi toţi trebuia să facem: să ne punem cenuşă în cap, să retrăimobsedaţi acea perioadă în care am stat muţi, să o întoarcem pe toate feţele, să împărţim vinovăţii, nu merite. In schimb noi am crezut că ne putem vindeca, peste noapte.
Si uite ce omagiu aduce totuşi României. Chapeau, madame!

joi, octombrie 15, 2009

ski


nu mi-am făcut bagajele dar în schimb caut loc de skiat în Franţa în decembrie. Sunt super încîntată, am găsit nişte preţuri incredibile, 200 de euro cabană individuală si ski-pass, o săptămînă. Leneşii din Cluj care nu puneau piciorul în afara Austriei, doamne fereşte, să se ascundă. E o nebunie de oferte, iar pîrtiile kilometrice!
Uitaţi-vă şi voi pe ski_france.com
dacă vreţi să veniţi şi voi, daţi un semn!

N-am înţeles nimic

nu IERI spunea Băsescu că sub nicio formă nu vrea guvern de tehnocraţi??? şi acum îl pune pe Croitoru, e oke băiatu, dar??? m-am tîmpit eu, sau ce

Dimineaţă pe gustul meu

e vînt şi ador vîntul
cerul e limpezit
culorile toamnei s-au aşezat la locul lor
sunt mulţumită cu ce am făcut ieri:
- am fost la facultate, m-am întîlnit cu studenţii, drăguţii,au venit toţi 30, am împărţit sarcinile de seminar, văd că îi distrează ideea de curs la distanţă, pe net. Imi împărtăşesc din experienţele lor cu wizzair, în timp ce vorbeam vine Orange şi ne împarte cartele cu număr şi 4 euro. M-am văzut cu colegele, pupat faint, papapapapa
- mi-au intrat banii de bursă, prima tranşă, 1500 de euro. a trebuit să fug la bancă să-mi refac cardul în euro nefolosit
De făcut
-să-mi fac "o hire" cum zicea bunica să merg la colocviul Papahagi, numai şi numai pentru el
- să-mi iau biletul de avion: interesant cum schimbă ăştia de la wizz preţul de la o zi la alta
- să încep bagajul

miercuri, octombrie 14, 2009

Transcript de la Realitatea

update- ce nervos e Hurezeanu cănd îl vede-aude pe Johannis vorbind. Să auzim întrebările
Hurezeanu- Dl Johannis este un administrator calificat. Vredincie şi proiecte îndeplinite. de ce ar părăsi el piaţa patriarhală a Sibiului ( aici nervos) de ce să fie "harpene"?
Chiriac-
Ce vi s-a propus? Mandat pe cîte luni?
Johannis: sint provincial, nu m-am cerut la Bucuresti, m-au convins am acceptat sa devin un posibil candidatî
Berceanu- stiti ca singur varianta in care ati ramine primministru e cea in care Basescu e presedinte?
( moderatoarea, lasciva- ce capcana intindeti, dle Berceanu)
Hurezeanu- să traduc pentru sas. Berceanu vă cheamă, e o capcană
Johannis, greoi: cuum se poate defini configuraţia..( la naiba, deja a invăţat)
Sînt independent
Hure: om politic independent
Joha: da, dacă Forumu German înseamnă asta...
Hure: chestiunea e tranşată.
toţi m-au asigurat că nu va fi nici o imixtiune, ce?
blablabla
Berceanu: sigur nu va fi vreo imixtiune căci toţi vor fi în campanie
Hure:( îl laudă...a refăcut, etc.) asta indică în Johannes un om care ştie să procedeze. Nu se compară cu Clujul, a făcut mai mult cu 1000 de ori decăt Boc la Cluj.
dl Dragnea:
constat cu amărăciune..cu vioiciune că.. vă asigurăm de toată onestitatea noatră
întrebare finală:
de ce?
Johha
fac acest lucru pînă după alegeri pe urmă mai vedem

Băsescu, Tăriceanu şi centrala


Absolut convinsă că Băsescu îşi muşcă pumnii că nu a acceptat să-l numească pe Tăriceanu premier la ultimele alegeri.
Şi acum cred că mai e o soluţie, Tări- fotomodel.
Nouă, frumoasele, ne place, nu??? aştept răspuns de la frumoasele, prietenele mele.

Cine a scris aceste mişcătoare versuri?

Do You Remember
When We Fell In Love
We Were Young
And Innocent Then
Do You Remember
How It All Began
It Just Seemed Like Heaven
So Why Did It End?

Do You Remember
Back In The Fall
We'd Be Together
All Day Long
Do You Remember
Us Holding Hands
In Each Other's Eyes
We'd Stare
(Tell Me)

Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time
When We First Met
Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time

Do You Remember
How We Used To Talk
(Ya Know)
We'd Stay On The Phone
At Night Till Dawn
Do You Remember
All The Things We Said Like
I Love You So
I'll Never Let You Go

Do You Remember
Back In The Spring
Every Morning Birds Would Sing
Do You Remember
Those Special Times
They'll Just Go On And On
In The Back Of My Mind

Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time
When We First Met Girl
Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time
Those Sweet Memories
Will Always Be Dear To Me
And Girl No Matter What Was Said
I Will Never Forget What We Had
Now Baby

Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time
When We First Met
Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time

Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time
When We First Met
Do You Remember The Time
When We Fell In Love
Do You Remember The Time

Remember The Times
Ooh
Remember The Times
Do You Remember Girl
Remember The Times
On The Phone You And Me
Remember The Times
Till Dawn, Two Or Three
What About Us Girl

Remember The Times
Do You. Do You, Do You,
Do You, Do You
Remember The Times
In The Park, On The Beach
Remember The Times
You And Me In Spain
Remember The Times
What About, What About...

Bagna cauda

i
iniţial m-am gîndit la o fondue dar mi-a atras atenţia această reţetă, mai ales pentru usturoi, de care se pare că m-am îndrăgostit în ultima vreme. Ce-o fi însemnînd asta nu ştiu, adică dacă oi avea ceva lipsuri în organism, ca la mărar, care se zice că poate compensa anumite dezechilibre hormonale. Acum sunt cu usturoiul, sub formă de mujdei cu iaurt sau în tzatziki, sau pur şi simplu gol. Aşa că mi-a plăcut ideea de sos de usturoi cald, mai ales că la Cluj sînt acum vreo 4 grade.

Deci se ţin căţeii de usturoi în lapte, pînă se inmoaie. Fileurile de anchois se pun în oţet, ca să iasă sarea. Se prăjesc împreună foarte puţin în ulei de măsline şi apoi se fierb încet pînă rezultă o pastă. Această pastă se serveşte în instalaţia de fondue- există acum în nenumărate forme şi modele şi la noi- cu verdeţuri gen tulpină de ţelină, ardei gras, conopidă, napi porceşti, etc.

Ce ziceţi?
e deci un garlic dip a la Corina

marți, octombrie 13, 2009

Ninge



histeric la Cluj. Am ieşit ca nebunii, să aducem iasomia în casă. Veselia cîinelui, care s-a repezit la fotoliu, a pisicii care a mîncat brînza de pe masă. Şi a noastră, că da, mai vine o iarnă!cred că am capturat un fulg, printre ramurile glicinei luate prin suprindere, ura!

De ce Klaus Johannis?

Înţeleg, e un om destoinic, potrivit la locul potrivit, sas în oraş săsesc. Simpatic, robust ca nemţii, tînăr ( e născut în 59). Dar premier? De unde pînă unde? De ce? Are legătură cu Herta Muller?
Ce de întrebări mă urmăresc în după-masa aceasta în care la Cluj fulguieşte.

Demagog de şcoală veche şi nouă

acest Boc este întruchiparea demagogiei, aşa cum este ea definită:
DEMAGOGÍ//E ~i f. 1) Metodă de înşelare a publicului, practicată de politicieni, prin promisiuni mincinoase şi discursuri bombastice. 2) Atitudine de om care foloseşte o astfel de metodă. [Art. demagogia; G.-D. demagogiei; Sil. -gi-e] /
Dar cum putea să fie altfel cînd...Emil Boc a deţinut funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti al Universităţii „Babeş-Bolyai”, respectiv al Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, filiala Cluj între 1987 şi 1989
Cum am trăit acele vremuri, ştiu că NUMAI ACTIVIŞTII "SERIOŞI" AI PCR AJUNGEAU ÎN ASTFEL DE FUCNŢII.
Activişti nenorociţi, ajunşi acum în cea mai parte a lor ziarişti, politicieni. Mi-e scîrbă.

Plouă

Plouă cu găleata. M-a trezit pe la 6, auzeam ropotul pe acoperiş. Ieri a bătut un vînticel vestitor. Să fi fost the wind of change?
Vom vedea

luni, octombrie 12, 2009

Vin

Am primit un vin de Aiud, dulce-tare, dulcele ăla înşelător. Bărbatu s-a cam ofticat, credea că e pentru el, aşa mai aşteaptă. Totuşi nu se compară cu acel vin roşu tulburător primit odată de la un misterios dunărean...

Cine e autorul

Chanson d'automne
Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueurMonotone.
Tout suffocant
Et blême, quand Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure
Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà,
Pareil à laFeuille morte.

Sa nu ziceti ca Basescu

duminică, octombrie 11, 2009

Pe lună

În timp ce clownul şef al României îşi scrie numele pe clopotul bisericii de la Cotroceni iar credincioşii cuvios leşină, Guy Laliberte, întemeietor al Cirque du Soleil, multimiliardar, s-a hotărît să plece în spaţiu pentru a oferi un spectacol în direct de pe naveta spaţială ISS, unde, după ce şi-a distrat coastronauţii oferindu-le fiecăruia un nas roşu şi un minunat joc cu baloane de săpun, spectacol umanitar intitulat "De la Pămînt la stele, apa" şi care este un fel de show poetic în care vor interveni Al Gore, Patrick Bruel, U2, Shakira, etc. Spectacolul este organizat de Laliberte şi ong-ul One drop-Une goutte.
Guy va rămîne în spaţiu 12 zile. Călătoria l-a costat 32 de milioane de euro.
Detalii pe http://www.parismatch.com/People-Match/Spectacles/Actu/Le-clown-du-Soleil-est-alle-chercher-de-l-eau-dans-les-etoiles-132641/

Înainte

cînd totul era curat şi simplu, duminica ascultam asta
http://www.youtube.com/watch?v=b6VxVmt6UOA

sâmbătă, octombrie 10, 2009

Revoluţia

ca să nu uit poveştile dezlegate aseară şi pentru că tot e la modă să aduni amintiri despre revoluţie, notez azi aventura doctorului Adi si a prietenului său Sami, ajunşi, fără să vrea, eroi revoluţionari. Menţionez că mi se pare tipică şi cred că nu e nevoie să treacă 50 de ani ca să ştim ce ni s-a întîmplat.
Deci dr. Adi venea pe 21 decembrie de la servici, adică Spitalul Clujeana. Fusese de gardă şi tocmai îşi cumpărase un Lăstun, cu nr.de Timişoara. În drumul spre centru, e prins în fluxul manifestanţilor, care, văzînd numerele, încep să strige şi să zgîlţie maşina, fiind siguri că El a fost trimis să salveze România şi Clujul de Ceauşescu. Nedumerit, Adi coboară şi atunci iureşul manifestanţilor, din care mulţi se stropeau cu lichior de cafea, zice el, ajunge în faţa Inspectoratului General de Miliţie Cluj, pe strada Traian. Acolo, porţie masive, gri, în care se întrezărea o uşiţă strîmtă, erau închise. Revoluţionarii descumpaniţi. Se hotărăsc: TU mergi înainte şi le spui că e revoluţie- între timp dictatorul fugise-. Adi, mai timid din fire, dar hotărît, deschide uşa, n-am reţinut dacă a bătut la ea sau doar a sunat şi, ce vede: ( aici s-ar putea să fi înflorit niţel dar totuşi eu îl cred). In curte erau adunaţi, frunză şi iarbă, miliţieni încremeniţi în poziţia de drepţi. În faţa lor, comandantul, îmbrăcat regulamentar, cu unifome pe care le văzuse doar în filme, ia poziţia de drepţi: mă numesc XX şi sînt la ordinele d-voastră. Ce să facem?
Dr.Adi, descumpănit dar realizînd momentul, zice: prima dată să va daţi jos "cucu" de pe chipiu-cucu am înţeles că era stema. În acest timp, revoluţionarii aşteptau cuminţi la poartă. Cucu dat jos, porţile li se deschid, iar următoarea imagine de care îşi aduce aminte, în afara celor 4 coloraţi eliberaţi din arest, care în prezent au certificat de revoluţionar, şi a cîtorva cărţi şi tablouri arse şi rupte, e hora în care, revoluţionar, militist, arestat, sticla de lichior, se prinseseră întru posteritate.

Chefuri

Chefurile la 30 plus funcţioneză după zicala în versuri: sînt greu bătrînii de pornit dar de-i porneşti sînt greu de-oprit. :)
Aseara am fost la ziua unui prieten. Iniţial am crezut că e o izbucnire de tinereţe, o nebunie tomnatecă, pentru că amicul ne sună cu doar o zi înainte, ceea ce, să recunoaştem, nu se mai face la vîrsta asta. Apoi locaţia: grill house. Oo, zic, e chef de terasă, ce bine, nu trebuie să-mi caut toalete pretenţioase, care să facă faţă privirilor grupului de fete cu care nu mă văd destul de des încât să nu remarce cu ce ma îmbrac. Apoi Mişu ne spune: dar luaţi-vă ceva gros, că e frig deja. Buun, m-am dezumflat un pic, cum adică, să-mi iau fîşul de ski sau ce? In fine, trecînd peste dilema cadoului, ce nu se va rezolva niciodată cu ajutorul comerţului românesc total lipsit de imaginaţie, ajungem. Sînt vreo 3 cupluri, stau cuminţi. E bine. Surpriză: e foarte cald, terasa e prevăzută cu aeroterme. Toată lumea în pulovere. Beau obişnuitul Campari Orange şi aştept. Să se aşeze lumea, 20, 30, moment strategic, pentru că nu vrei să stai lîngă oricine. Am "noroc", lîngă mine toată lumea fumează. O prietenă tocmai s-a apucat de fumat. Altu e cu trabuc. Întind mîna după pahar. Aştept, ştiu că urmează o perioadă de acalmie, pînă se sparge gheaţa. Durează mai mult ca de obicei şi cantităţi muult mai mari de alcool. Mi-e somn. Şi, ca de obicei, cînd sunt gata să spun " eu mă duc acasă", începe. Brusc unul spune un banc, altul face o glumă pe seama celuilalt. Se înlănţuie, începem să rîdem, tot mai zgomotos. Bill ne pune Abba. Ca un resort, sărim în picioare. Aceleaşi fete dasează singure, ne prostim. Apoi vin şi băieţii, bancurile trec la registrul lienţios. Pe masă e haos, "ursuleţii" iau viteză iar "fetele în iarbă" apar,una după alta.
E ora 3 şi ne aflăm în casa doctorului Adi, vecin. Vorbim încet- credem noi- şi se deschide ultima bere. Sau penultima?Amintiri cu revoluţia. Foarte haioase, o să vi le spun dar mai tîrziu, plec la mall, pentru că azi, toată lumea se mută aici, la noi.
Dumnezeule!

vineri, octombrie 09, 2009

Obama

şi Nobelul pentru pace!

Hencliş plus saşi

Mi-am adus aminte de copilărie şi de chefurile pe care le trăgeam cu părinţii la prietenii noştri saşi din Mănărade, care au dezertat, nu-i aşa, şi ei, către o lume mai bună. Dacă-i aşa, adică o cred în continuare,o rugăm pe Coralia să ne spună, plus reţeta de hencliş, cu poză, în memoria bunicii sale.
Mitică, cred că ne-ai putea ajuta şi tu cu reţeta şi amintiri despre saşi.

Opinii

din părerile exprimate după Nobelul şvăbesc, am reţinut cîteva opinii:
CTP:
"Cristian Tudor Popescu consideră că premiul obţinut de Herta Müller este, în cea mai mare măsură, acordat spaţiului spiritual şi cultural german, având, în acelaşi timp, şi o însemnată componentă politică. "Este bine că a luat acest premiu şi este bine că putem scrie pe ecranele televizoarelor «Herta Müller, scriitoare născută în România», dar, totuşi, nu pot să nu mă gândesc că nu au luat premiul Nobel Petru Dumitriu, Marin Preda, Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, ca să nu mai vorbesc de Tudor Arghezi. "Doamna Herta Müller, o persoană absolut onorabilă, este o scriitoare de expresie germană, şi nu de expresie literară românească. Dacă nu pleca în 1987 din România, nu ar fi luat acest premiu. Contribuţia României la opera Hertei Müller este viaţa trăită de dânsa sub Ceauşescu în anii '70-'80. Se poate spune că principalul contributor la premiul Hertei Müller este Nicolae Ceauşescu. Am văzut conferinţa de presă a proaspetei laureate Nobel: a vorbit tot timpul de dictatură, nu de literatură. Parcă era Nelson Mandela. Poate că era mai nimerit premiul Nobel pentru Pace".
şi Mircea Mihăieş care "a fost de părere, după premierea scriitoarei Herta Müller, că plutea în aer ca un român să câştige prestigioasa distincţie", speranţa lui fiind aceea că, impulsionate de această recunoaştere, cărţile premiantei vor fi traduse integral în românăşte".
Ce credeţi?
"

joi, octombrie 08, 2009

Ei, da!

sigur că e şvăboiacă şi a beneficiat de lobby, sigur că scrie în germană şi a fost propusă la premiu de nemţi dar, pentru faptul că face parte din, cred eu, ultima generaţie adevărată de scriitori cu artă poetică şi program, şi aici Nobelul ei e un fel de recunoaştere a celor ce păreau pînă acum să se fi pierdut în neant, mă refer evident la echinoxişti, felicitări.Plus că are o frumuseţe aparte, retro. Sunt mîndră!

Premiul Nobel!

încă nu s-a confirmat, premiul Nobel pentru literatură pentru Hertha Muller. Revenim

şi poza


de asemenea vă recomand şi

Mi-e poftă

de un Gratin de courgettes aux herbes

ptr.4-6 persoane
50 gr.unt plus încă puţin pentru a se unge tava
4-5 dovlecei subţiri, verzi!
ierburi- eu folosesc cele de Provence
200 gr parmezan
125 ml. iarbă
125 gr.smîntînă
2,3 ouă

se preîncălzeşte cuptorul, se unge tava
într-o tigaie se prajesc în unt rotocoalele de dovlecel 4,5 minute
se scot pe hirtie absorbanta
se aşază în tavă un strat de dovlecel, un strat de parmezan- în varianta non-vegetariană, se poate pune şi un strat de carne tocată şi prăjită în prealabil în ulei cu ceapă şi usturoi-
din nou
se bat ouăle cu smîntîna, laptele, ierburile, sare piper
se ţine la cuptor 35, 40 de minute
se cot

Ce se întâmplă azi?

La Cluj
ora 9,30, Universitatea Babeş Bolyai: Conferinţa "Europe in today,s crisis"
ora 10 Biblioteca Judeţeană: Eveniment: Read for the record
ora 11,30 str. Năvodari, Conferinţă de presă a Protecţiei Consumatorului
ora 13 Hotel City Plaza: prezentare film "Vacanţa dlui Hulot"
ora 14 Comuna Sânmartin: întilnirea sătenilor cu preşedintele consilului judeţean Tişe
ora 16,30 Facultatea de Stiinte Europene: Conferinţa "Aleşii regionali şi imperativul reprezentativităţii"
ora 17 Intîlnirea primarului Apostu cu locuitorii din Cartierul Dâmbul Rotund
ora 18 Universitatea BB: Conferinţa "Interdisciplinaritatea o caracteristică a cercetării în fizică"
ora 18,30 Opera Maghiară "Cenuşăreasa" de Prokofiev
ora 21 club Le Geneal: Pyjama party

miercuri, octombrie 07, 2009

instituţia breaking newsului

ne-am procopsit după revoluţie şi cu această găselniţă a senzaţionalului occidental. Explicabilă nevoia noatră de imediat, de se întîmplă acum. Doar aşa ne-am născut, la televizor! Dacă prin anii 90 se mai întîmpla cîteceva memorabil, azi de exemplu am încercat să urmăresc emisiunea La ordinea zilei, cu Dana Grecu, penru că îl avea ca invitat pe Petre Roman, preferatul meu, mai ales de când i se citeşte în privire fericirea unei nesperate vieţi luate de la capăt. Cînd colo, ce se întîmplă, măi- cade sistemul de check in la Otopeni! ce vuiet, ce transmisii în direct, mitraliera verbală şi aşa insuportabilă a moderatoarei- mă întreb cum de rezistă soţul, iubitul, dacă aşa vorbeşte şi în viaţa reală- şi aşa trecu toată emisiunea. Acum 2 minute, cînd era să zică şi Petre ceva, asta zice, staţi puţin domnule Roman, ţineţi-vă vorba, publicitate!
Breaking news care întrerupe breakingnews: vorbeşte Boc. ha,ha

Pisica


Ultima plajă pe anul acesta...

marți, octombrie 06, 2009

La Mulţi Ani, Moni!


love for ever

E... Tacos!


Pentru Eugen Istodor

voi găti azi pe blogul
istodor.catavencu.ro

Sorin Oprescu

Nu ştiu de ce abolut toată lumea a criticat discursul doctorului: de la Realitatea unde franţuzita de Laura Chiriac comenta ironic, la histericul de Badea, toată lumea a sărit pe el. Ceea ce a reuşit să mă înfurie şi astfel, da, îl voi vota. In Franţa. Si pe urmă, de ce nu a fost bun, discursul? În stil american, dorit să inflameze. Aşa se face, nu se hăhăie, nu se vorbeşte cu prune-n gură, ca alţii. Vreau discursuri patriotice!

luni, octombrie 05, 2009

Bagaje

începe nebunia făcutului de bagaje. Nu mi-a plăcut niciodată această fază, dezorganizată fiind eu în general. Acum încerc să mă orientez pe secţiuni: secţiunea baie, cu foen, placă, ondulator, cosmetice- de la pastă de dinţi la hairwax, prosoape, pijamale-cîte, una, două, groase sau subţiri, cuminţi sau decoltate?- secţiunea haine şi pantofi, cît mai lejeră nu-i aşa, că doar există galerii Lafayette şi în Limoges, oricum complicat pentru că la fusta gri port puloverul verde care se asortează doar cu mărgelele lungi, albastre, de la Murano, iar cu fusta neagră...complicat, deci, secţiunea deschizător de sticle, foarte importantă, deşi o să am o bucătărie utilată dar ştiţi ce panică te cuprinde cînd eşti seara cu o sticlă în mînă şi nu ai cu ce să o deschizi, secţiunea notebook, cabluri, aparate, de asta se ocupă soţul, uff. Apoi poşete: cîte sa-mi duc, de obicei le asortez, sa-mi iau doar una, gen rucsac? Grea întrebare. Secţiunea cadouri: ce sa-i duc profesorului meu? Chiar nu ştiu. E tînăr, e filatelist dar timbre deja i-am dat, e cinefil dar dvd-uri cu filme româneşti i-am dat. Plus că are nevastă, o fetiţă...
Ajutaţi-mă...

ziare

cum citesc eu ziarele dimineaţa?
intru pe www.uioreanu.ro , prieten şi vecin, la nunta căruia am horit cu Ludovic Orban. Ar trebui să-mi ofere o funcţie în partid numai pentru asiduitatea cu care îi accesez site-ul. Da chiar!

Ca să

nu mai spună Coralia că nu scriu, încerc să mă adun.
E o dimineaţă superbă de toamnă, nici foarte frig nu e, frunzele nu au căzut încă, the car runs smoothly, sex is good- a, asta era din alt film, parcă...;)
oare de ce nu am emoticoane pe blog şi cum aş putea avea?Help!

sâmbătă, octombrie 03, 2009

Azi

Spre deosebire de prietena mea, care ...am fost muuult mai harnica. am facut mancare, am facut franceza cu iulia, am servit masa si am prestat program de spalat vase la pranz si cina si (la sugestia iuliei, care s-a oferit sa-mi scrie un billet doux pe masa din sufragerie) am sters si praful. na! si am mai si tradus vreo cinci pagini de studiu critic la editia din 16...a molitfelnicului de la balgrad. jur ca n-am stiu despre el da' m-am pomenit onorata de increderea ierarhului in pterile mele. no, nu puteam sa-l dezamagesc, nu? au total, am tradus pana acum fo' douas' de pagini si mai am tot cam atatea. cu promisiunea unui loc cu verdeatza... am lenevit suprem.

Am primit


un peşte uriaş!

Ce părere aveţi?sper ca băieţii să se răzgîndească şi să-mi aducă şi mie măcar una bucată.

vineri, octombrie 02, 2009

Ce şi cănd


nu era de ajuns, soţul meu pleacă la pescuit! nu era criza cît casa şi euro obez. In fine, ca să vadă că încă îl mai iubesc, prima poză de la faţa locului, adică Topolovăţ.

Tatălui meu. Dr Vasile Cristoloveanu

http://www.youtube.com/watch?v=9bpuoS-icGY&feature=related

Să fac politică?

Urmăresc şi eu congresul Psd, în care urmează să fie lansat Mircea Geoană, la preşedinţie. Acuma, parcă fusese deja lansat. În politică, de tată, socru. Mare lucru e să ai în familie gena asta, politică. E ca în America, unde you can. Adică ai ge(oa)ne bune. In fine, ce ar putea să însemne social democrat. Mă gîndesc la Franţa. Ar trebui să fie la nivelul partidului socialist de la ei. De ce să-mi fie frică să-mi spun socialist? Poate ar fi mai bine pentru ei că aşa se confundă psd, pdl. Socialist cred că va fi din nou în trend, ca la modă. Aş marşa pe asta. In orice caz nu aş mai pronunţa numele Băsescu. Nu de alta da mătuşica de la ţară o să creadă că ăsta e candidatul. unic. Nu-i mai pronunţaţi numele.

Vă invit să jucaţi la ruleta

reţetelor pe www.recettespourtous.com
iar eu vă voi găti. Aştept!

Men


ce bine seamănă Cristi Diaconescu cu Tommy Lee Jones în această poză, nu?

De fapt miniştrii psd erau ieri toţi nişte men in black. Arătau bine. Păcat. Ar trebui să se plimbe mai des impreună, mie mi-au plăcut:)

joi, octombrie 01, 2009

Scor




Ei, băieţi, ce scor prognosticaţi pentru diseara? Mă refer evident la meciul CFR-ului.


Ca bonus, vă ofer doua poze, una cu intrarea suporterilor pe teren la finala Cupei, a doua cu soţia lui Toni, de la CFR, pe care o cheamă, ghiciţi...de fapt nu, ghiciţi! e un nume la buza tuturor românilor!

Gura tîrgului

Cică Băsescu se întîlneşte la această oră cu Andrei Marga, căruia i-ar oferi postul de ministru al educaţiei. Acuma, ce să crezi? Dl. Marga tocmai deschise anul universitar cu Emil Constantinescu - discuţie despre el între mine şi Cristi. Zic, vezi, ce domn, acum poate îl apreciem. El, lasă-l că a avut toată puterea şi nu a făcut nimic. Eu, poate nu ştia că o are. El, lasă că ştie Băsescu!-
şi e la cuţite cu Mircea Miclea. Ce credeţi?

Ciorba de fasole verde


V-am rămas datoare cu o ciorbă de fasole verde. Cum o fac eu: călesc foarte puţin legumele tăiate, în ulei ( morcov, pătrunjel, ţelină), pun la fiert şi fasolea, apoi mai la sfîrşit roşii ( şi bulion un pic), neapărat usturoi, leuştean, pătrunjel, proaspete. Ideea e să ştii proporţiile dar aici e vorba de chef, timp, etc. Voi cum o preferaţi?

Ha,ha

Traian Băsescu s-a prins în horă cu studenţii Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. Hai că viaţa bate filmul...ca întotdeauna. Bravo, Băse!

!


Ce am gasit in computerul fiului