miercuri, septembrie 30, 2009

Banc

Fiindcă sînt un pic cu fundu-n sus, nu ştiu de ce, că am făcut cam 80 la sută din ce mi-am propus, să vă zic un banc auzit azi la facultate-precizez, cea de litere, unde lucrez-
Un ardelean şi un negru în compartiment, stau faţă în faţă.
Negrul scoate tacticos un ziar. Ardeleanul sfios, se codeşte se fîţîie pînă reuşeşte să vadă numele ziarului: Szabadsag
Atunci se inghesuie în colţul de la geam şi strecoară printre dinţi: nu-ţi ajunge că eşti negru!

Ce bancuri aţi auzit azi?
Cel mai bun, un premiu, special

Ce am de făcut

Să intru pe net, pe siteul UBB, să caut ordinul rectorului, fără de care nu pot pleca din ţară. Il printe apoi la semnat- şefa de catedra, şefa de departament, decan, etc.
Să merg la facultate, am primele doua ore- curs opţional la anul 3- lejer, le prezint materia şi bibliografia
Să găsesc loc de parcare în centru! asta e cel mai complicat, după ce că nu ştiu parca, am impresia că am o ditamai măgăoaie şi nu încap intre alte două maşini, nu ştiu cum se numeşte asta, eroare de aproximaţie:), nici nu sînt parcări
Să merg la notar unde semnăm acordul pentru ieşirea din ţară a minorului cu un singur părinte
Să merg la bancă să plătesc rata- nenorociţii de la rbs, mă sună ca demenţii de parcă nu o plătesc de fiecare dată
Să ajung acasă, să fac de mîncare
Să iau copilul de la şcoală la 3
Să merg la dentist la 4,30-penultima vizită
A, să caut o agenţie care face tiketing să-mi iau şi eu biletul de avion

marți, septembrie 29, 2009

Să dormim bine


Indiferent cum, pe burtă, pe spate, cu mîinile larg deschise lîngă corp sau încrucişate sub cap, cu picioarele strănse sau lăbărţate, în diagonală, ciucite, crăcanate, în echer, în paralelipiped- hihi,

somn uşor!

Ce aţi vrea să faceţi în aceastaă seară?

Spuneţi orice, eu nu vă văd id, ci, bi, oricum nu mă pricep la asta, aşa că...

Azi mi-e poftă de


Pasta al aglio e peperoncino


se prăjeşte foarte puţin usturoiul în ulei de măsline apoi ardeiul iute căruia i s-au îndepărtat sîmburii, se fierb spaghetti-ile al dente- ceea ce e foarte greu- şi gata.

Vouă cum vă plac pastele?

Ghicitoare


Ce reprezintă imaginea? Cine ghiceşte primeşte ceva

Loco

ce se mai întămplă la Cluj? păi a început anul universitar, mai repede cu 3 zile. Fruntaşi să fim. La Cluj chiriile sînt muult mai ieftine ca în restul tării ( Monitorul de Cluj) în timp ce dl.rector a inaugurat noul bazin al UBB, cel mai modern din ţară, dar căruia i-au trebuit 5 mm ca să fie omologat ca olimpic (Yiua de Cluj) - ce mai contează! In rest, începe Toamna muzicală clujeană, centura sau autostrada Turda- Gilău e aproape gata, Ţălnar e supărat pe Sisi, Mureşan zice că CFR o s-o bată măr pe Einhoven, joi, iar Viruşii verzi, preferaţii mei, se ascund de ruşinea pierderii cu 0-7 cu Poli Timişoara.
Orice vreţi să aflaţi din oraş, intrebaţi-mă!

luni, septembrie 28, 2009

Reţeta de chec

Chec cu gorgonzola, miere şi rozmarin

Ingrediente
200 gr.făină
1 praf de copt
50 gr.unt topit
50 gr.brînză de vacă moale
50 cl. lapte
150 gr. gorgonzola
75 gr.parmezan
3 crenguţe rozmarin
3 linguri miere

Se preîncălzeşte cuptorul la 180grade
Se taie gorgonzola cubuleţe
Rozmarinul de spală, se scot acele de pe crenguţă, se uscă şi se taie mărunt
Se bat albuşele spumă
Se bat cu mixerul în următoarea ordine: galbenuşurile, făina, laptele apoi untul topit, brînza de vacă, parmezanul, rozmarinul, mierea
Se încorporează albuşele
Se ia o formă de chec, se tapeteaza apoi se pune compoziţia în care se lasă să cadă cubuleţele de gorgonzola
Se dă la cuptor 45 de minute

Pentru fete

vă invit să intraţi pe următorul site www.yoox.com
ce părere aveţi?

Pozele







Chec cu gorgonzola






Mielu si pruna








Jackpotul reţetelor

Am găsit un site care are un jackpot cu reţete: aperitive - impropriu spus, pentru că la francezi aperitivul e băutura si les entrees mîncarea- in fine, vă mai şcolesc eu în ale francezei, le plat sau felul principal şi desertul.
Acum vă propun aşa, cum am jucat eu: ca antreu :) chec cu gorgonzola ( ştiţi voi brînza aia mucegăita), felul principal miel gratinat cu sos de miere şi cartofi pure, iar ca desert frigărui de prune îmbibate cu ţuică.
Vreţi şi reţetele?

Succes în noul an universitar

aşa cum cere tradiţia, anul universitar începe pe 1 octombrie. Nu la Cluj, unde se dă startul azi, să fie de în bună zi de luni ( în Germania şcoala începe întotdeauna marţi, ca să vezi). Aşa că, studenţi, cadre didactice ( ce frumos vorbesc), vă doresc numai împliniri şi satisfacţii de tot felul!

duminică, septembrie 27, 2009

V-ar place să fiţi Angela Merkel?


nu am înţeles cine a cîştigat în Germania şi nici nu mă interesează prea tare, dar ce ziceţi de femeia asta?

Arestarea lui Roman Polanski

îl şi văd coborînd lejer scara avionului, cu fularul înfăşurat în jurul gîtului, cu figura bonomă, uşor gîrbovit, are 76 de ani. Il aşteapta premiul pentru întreaga activitate, pe care crede că-l merită, după atâtea filme şi apariţii. Tess, Frantic, Chinatown, Oliver Twist, Le Pianiste, Le Locataire, le-am văzut şi revăzut. Imi place de el, cu mutra lui serioasa de acum dar şi cu expresia un pic pierdută şi plete aşa cum apare în filmele anilor 70. Anul acesta s-au împlinit 40 de ani de la teribila moarte a soţiei de atunci, Sharon Tate. Si 37 de la pretinsa agresiune sexuală asupra unei minore- de atunci se pare că nici fata nu-şi mai aduce aminte. Dar, iată: Frederic Mitterand, ministrul culturii francez, îşi exprimă stupoarea la aflarea veştii şi speră, împreună cu Sarkozy, că totuşi celebrul cineast nu va fi extrădat.
Vom reveni.

Duminică

E duminică dimineaţă. Vreme superbă. Ce faceţi azi?
Eu mă pregătesc pentru o plimbare lungă în parc, să-mi oxigenez creierii înainte de începerea anului universitar.

sâmbătă, septembrie 26, 2009

Abba girls


Dacă e să fac o urare , vă doresc să aveţi parte de o astfel de prietenie...

Gunoi


Despre nesimţirea şi răutatea clujenilor voi mai vorbi. In această rubrică mă voi referi strict la cea a edililor, mai precis a primarilor, Boc şi Apostu. De ani de zile duc cu ei un război pierdut care are ca obiect un punct gospodăresc, savant spus, un gunoi şi la propriu şi la figurat, amplasat în apropierea casei mele. Povestea începe prin anii 70 cînd comuniştii au hotărît sa-şi tragă ei un cartier de blocuri de lux în faimosul cartier fost boieresc Andrei Mureşanu. Zis şi făcut: aveai casă şi grădină pe strada Anatole France, grădină ce se întindea pînă-n strada Braşov? uită. De mîine mai ai vreo 300 de metri şi să zici mersi că nu ţi-am luat şi casa. Si se mutară ei, toată protipendada epocii pe noua strada Muscel. O duc bine şi azi, nu vă îngrijoraţi. Doar că, s-au gîndit ei, cum să le pută un gunoi sub nas, la bloc? Nu, sa-l punem cît mai departe, tot pe strada Anatole France la nenorociţii ăia chiaburii dracului. Si acolo l-au pus. Acuma că că el deserveşte un cartier întreg, başca tot oraşul - chiar acum am suprins un nouveau riche ce îşi arunca O sticlă de wisky din maşina! în care îl asteptau nişte copii cu baloane de la Mac- ruşinat că fotografiam a plecat dar cred ca în Merţanul de lux avea un tomberon întreg! ce mai contează! Se adună acolo de la capace de budă, geamuri sparte, canapele, lemne, crengi tăiate, televizoare, frigidere, lista e deschisă.

De doi, ba chiar trei ani, fotografiez şi trimit primăriei la domnuleprimar.ro

Nimic. Zero. Nu există problema. Ba chiar Boc s-a enervat cănd, primar fiind atunci, ziaristul Novăcescu l-a atenţionat că există o problemă semnalată cu seriozitate de un cetăţean responsabil. Nu, noi trăim în oraş de cinci stele!

Nu mă voi lăsa. Voi fotografia în continuare. Voi face o expoziţie de fotografie-gunoi. Mă voi lega în lanţuri de ghena. M-am săturat!

Vă propun

o salată de fructe de toamnă
pînă la urmă ne-am hotărît să facem mici şi grătare în grădină, ultima tură probabil pe anul acesta
reţeta aici
http://scally.typepad.com/cest_moi_qui_lai_fait/2009/09/salade-de-fruits-dautomne.html
ca să vă distraţi, faceţi o comparaţie între autoarea acestui blog şi varianta ei românească si masculină la www.papabun.blogspot.com
ce părere aveţi?

Ce gătim azi?

M-am trezit nepermis de tîrziu, pe la 10, aşa că am renunţat la cultură- oricum prezenţa mea la congres era doar de formă, neavînd privilegiul să şi "grăiesc"- asta e doar pentru iniţiate, gen SJ şi LT... sau nelipsitul SB. Le-am urat ceva de bine în gînd şi m-am decis să mă ocup de cele adevărate, adică de mâncare. Că doar totul trece prin stomac, nu?
După ce ieri m-am chinuit o oră cu spălatul unui kg si ceva de spanac care s-a mîncat în cinci minute, azi m-am hotărît să trîntesc ( a n-a oară) o ciorbă de fasole verde plus nelipsitele şniţele ( care au devenit un fel de prelungire a mîinii mele, le fac şi în somn). Pentru noi, răsfăţatele, mă gîndesc la ceva feuilletaj, ceva bling bling miam miam, rafinat. Revin, deci, dar aştept şi propunerile voastre.
P.S. Nu toate au norocul să le trimită mamii sufertaşul, hi,hi...

vineri, septembrie 25, 2009

La dentist

Am trecut cu bine şi peste a doua vizită. Dănuţa se menţine în cele 5 măseluţe. Ba i-aş mai da şi un bonus, fiindcă trecea de la un scaun la altul- venise un nene de peste 70 să-i scoată un molar de minte!!!dar avea si Parkinson, săracul. ( cred că şi altzheimer). Dana a vorbit frumos cu el, i-a explicat tot ce face zbierînd pentru că evident tipul nu auzea. A liniştit-o pe soţia lui şi cînd au plecat capul la suma datorată i-a lăsat să plece cu promisiunea că vor plăti. Mi-a explicat- e cabinet particular, lumea vine programată dar sînt o grămadă care vin aşa, ca la dentist...şi ea îi serveşte pe toţi. O admir. Pentru cât sta în picioare, câte halene îndura, fiţe şi histericale. Dar eu am fost cuminte şi m-a lăudat chiar ea. Aşa că îmi acord şi mie o jumătate de premiu, de oricare. Nu prea mult, că mai am de mers pînă ca zîmbetul să-mi străluceasca la fel ca în desenele animate :)

Dominique Fernandez

Nu-mi plăcea de el ştiindu-l homosexual militant. Dar mă rog, trec peste astaşi merg la congres. Surprinsă: seamănă cu Cioran, chiar foarte bine. Prelegerea e lejera făcînd oarecum contrast cu intelectualii din sala, băţoşi ca de obicei. Îşi povesteşte viaţa: a început să scrie la 11 ani, din motive de vulnerabilitate: părinţi divorţaţi, tatăl colaboraţionist, conflicte. Urăşte mediul universitar- asta mi-a plăcut- şi ne spune amuzat cum s-a pus rău cu toţi colegii de la universitatea din Rennes unde a predat cîţiva ani, care nu-i înţelegeau celebritatea. " on n'a pas besoin de danseuses, ici" i-ar fi spus şeful. Desigur celebritatea era asigurată de afişarea homosexualităţii- după ce s-a căsătorit şi a făcut doi copii-iar televiziunile se ţineau scai după el.
Despre roman: ce sont des vies innombrables ( întrebat despre două din personajele sale)
destul de clasic, de altfel, o şi recunoaşte. Clasic a la Tolstoi, adoră autorii ruşi si Italia.
Iubeşte România - banal, les paysages fantastiques...
Il dispreţuieste pe Le Clezio- ah, ces nobels, c'est politically corect, doar.
Întrebări uşoare, greul pe după-masă. Nu pentru el ci pentru savanţii care îi studiază opera. Îi priveam în sală- bărbaţi frumoşi, evident homo. Ele mici, bătrîne şi-sau urîte.
Cred că se simte bine, văzîndu-i aşa căzuţi în adulaţie. Si cum i-am detectat o uşoara tendinţă spre răutate, sper să-i şi pună la punct, demolîndu-le construcţiile teoretice. Mîine, daca reuşesc să ajung, fac şi poze.

Bună dimineaţa

M-am trezit pe zgomotul de fond făcut de Realitatea-simplu bruiaj, egal şi lipsit de sens. Părerea mea: presa noastră este sub orice critică. Să o compar cu cea din Franţa. (Merită?)
Să merg la facultate pentru deschiderea unui congres. Din experienţa mea, la astfel de evenimente, nimeni nu ascultă, toată lumea asteaptă masa. Dar trebuie să merg, dă bine.
Să nu ratez întîlnirea cu dentista ( de parcă aş putea) de la ora 14. Pînă acum Dănuţa are 5 măseluţe din 5, sper să nu mă dezamăgească:)
Să ajung la timp la prînz să vă gătesc ceva bun.

joi, septembrie 24, 2009

Blajul

Blajul este oraşul copilăriei şi adolescenţei mele. Am locuit acolo de la 1 lună la 18 ani. Am iubit aşa de mult acest loc, fără sa-mi dau seama. Doar cînd nu am mai avut unde sa merg, de fapt nu, la cine să merg, in Blaj, am realizat. Deodată toate amintirile au devenit idilice: scoala, liceul, spitalul, parcul, Târnava, Chereteul, Teiul lui Eminescu, "floaşterul", chiar şi calea ferată de dincolo de blocuri. Sigur că mă alint si exagerez un pic în aceasta plîngere care ţine de vîrstă - am zis aşa ceva? Dar sentimentele mele sînt adevărate: Blajul e pentru mine un locus amoenus. Aşa că îi voi dedica o drăgăstoasa aducere aminte plus un brin de culture...

Şi atunci...

Vă ofer azi celebrul Pui cu smântănă, obligatoriu, după mine, în reţetarul unei case
E simplu, insă o să va las să-l cautaţi în cartea Silviei Jurcovan, pe care o am mereu la îndemână!
Să o cumpăraţi!
Ce amintiri aveţi legate de puiul cu smântînă?

Despre mâncare

Îmi place să gătesc, pentru că îmi place să măninc. Sunt curioasă, încerc diverse feluri pentru că, nu-i aşa, masa e un ritual iar pregătitul ei o artă. Nu-mi plac femeile "moderne", care strîmbă din nas la cuvîntul cratiţă. Nu e o datorie. E plăcerea de a face plăcere...

TEST

Ce părere aveţi?