Eu cred

Eu cred că suntem un popor vegetal,



De unde altfel liniştea


În care aşteptăm desfrunzirea?


De unde curajul


De-a ne da drumul pe toboganul somnului


Până aproape de moarte,


Cu siguranţa


Că vom mai fi în stare să ne naştem


Din nou?


Eu cred că suntem un popor vegetal-


Cine-a văzut vreodată


Un copac revoltându-se?
 
Poezia Anei Blandiana, mai actuala ca oricind. By the way, unde e societatea civila, vocea revolutiei?cum tac ei acum, cind au dat de gustul dulce al capitalismului...
ne reprezinta un presedinte grobian, un guvern de hoti, o Eba suferind de cretinism cronic?
nu mai avem valori, nu a mai ramas nimic din fiinta noastra de dinainte de 89. Da, solidaritatea aceea, a disparut. Ne meritam soarta.