Vizita la Casa Macelarului

m-am gindit ce inseamna sa stii sa-ti recuperezi trecutul, oricare ar fi el. Din acest punct de vedere limogezii sint de invidiat. Centrul istoric, care arata ca Sibiul sau Sighisoara, e perfect recuperat, fatadele intretinute,refacute obligatoriu de catre proprietar, strazile perfect curate- de fapt sint doar des paves, fara trotuare, pietre solide, destul de mari. Nicio urma de iarba, doar pe stilpi sint agatate cosuri cu flori, ghirlandele de Craciun sint deja puse iar in centru, dupa cum am mai spus sint prezente toate marile si mai micile nume ale modei. Nu am vazut niciun seconhand, ba dimpotriva sint incurajati micii artizani, de la palarieri- am si cumparat-la pantofari sau croitorese. Nu se simte niciun fel de criza, lumea cumpara in nestire cizme, genti, haine, etc., repet, de la firme, nu de la second! un fel second e considerat aici C&A, exilat spre marginea orasului. Dar n-o sa vezi niciodata o doamna care cumpara de la Galeriile Lafayette ( o sa scriu si despre ele) mergind la C&A sau HM. Exista o oarecare eleganta a doamnelor maiin virsta, toate cu manusi pina la cot.
Dar sa revin la Casa macelarului: o casa tipic saseasca sau mai degraba nordica ( am mai vazut asa la Bruxelles dar si in Anglia), strimta si cu scara interioara ingusta, casa pe 3,4 etaje. Jos era macelaria propriuzisa, porcii ( va zimbesc din poza)erau transati afara, in fata portii dar, datorita faptului ca strada e in panta si se dadea drumul la apa din turn o data pe saptamina, le inundau deci, era curat. Asta n-am prea crezut-o eu dar am tacut. Linga, bucataria simpla, masa, soba cunoscuta, dulapul cu portelan...de Limoges, frumos ce-i drept, mult mai frumos decit cel pe care il gasesti azi. Aplecindu-ma spre credent am intrebat, la misto, c'est de limoges, n'est-ce pas, iar tipul Azzaro mi-a zis cu repros: mais vous ne croyez pas que c'est du chinois! Replica ce se voia ironica dar m-am abtinut sa-i spun ca se mai pricep si chinezii la portelanuri.
Apoi la etaj, reconstructia camerelor, atmosfera mic burgheza saracacioasa si cum am spus, lipsita de imaginatie. Dantele, saluri de casmir peste o rochie neagra iar pe cap o boneta de dantela alba, care are doua extensii pe margini, foarte lungi la batrine si din ce in ce mai scurte la tinere- ce imaginar erotic si la astia.
Carnea se pastra la rece, intr-un dulap prezentat ca fiind primul frigider din lume, in sertarul de sus se punea gheata care curgea peste carne etc. Se mai tinea si in pod, la aerisit.
Am vazut poze cu boudins facuti din singe, extraordinaire, se entuziasmeaza aia, la care le explic ca si la noi exista, ca singerete si se maninca si in ziua de azi. Ma privesc toti ca pe o extraterestra.