joi, aprilie 07, 2011

Viata sau moarte in clinici din strainatate

Acum citeva zile am fost la medic pentru investigatii. Mi-a gasit tensiunea un pic mare, in rest o mica ingrosare a tiroidei, nimic anormal la virsta mea. Histerica? ar fi zis cineva.
Stiu ca sint nervoasa, ca am probleme, ca nu mai suport anumite situatii, la "locul de munca", ghilimelele tin loc de scirba, acasa.
dar in sinea mea stiu ca daca ma scutur si imi indrept spatele, voi face fata, ca totul va fi bine, pina la urma, ca aceia care ma iubesc- STIU EI CINE SINT- ma vor sprijini.
dar sint situatii in care nu poti face nimic. cind oameni normali, cu viata exemplara, fara pretentii, mor fara sanse. dau aici exemplul profesorului de sport Puiu Barbat, prieten al tatalui meu in Blaj. Profesorul era svelt, dinamic, alerga, tinea dieta, nu bea, nu fuma. A murit in citeva luni de cancer la pancreas. Destul de bogat fiind i-a reprosat sotiei pina in ultima clipa ca nu l-a dus la Viena sa se opereze.
Ce inseamna speranta asta?
Cind doctorul personal iti spune: draga Victor Surdu esti prietenul meu dar nu se mai poate face nimic, ce te indeamna sa cauti clinici, in Verona, la Cluj, la mama naibii?
De ce nu iti accepti soarta?
De ce nu iti faci testamentul, de ce nu faci ceea ce ti-ai dorit sa faci toata viata?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu