Basescu si Dinescu a la francaise

Puterea lui Basescu este zero. Daca vreti sa faceti o comparatie, in Franta, Sarkozy chiar poate sa interzica aparitia pe scena a unui ziarist. Exista mai multi Dinesti in Franta, unul dintre ei fiind Patrick Poivre d'Arvor (PPDA) care a indraznit sa-l califice pe prezident drept "petit garcon excite". Rezultatul: PPDA este somer!
La fel, Audrey Pulvar, demisa si ea din cauza unor comentarii negative!
Deci se poate si mai rau.
In general se remarca si aici agresivitatea politicienilor fata de ziarist/producator de emisiune
sau refuzul acestora de a participa cu adversarii lor la emisiuni. O guvernare aroganta, spun unii, care trateaza presa de sus si ziaristii ( cei care au ramas) supusi si fricosi.
Desigur, fata de asta, circul dimbovitean are un farmec deosebit, care ma face sa-mi fie si mai tare dor de casa. Am ris cu lacrimi cind l-am vazut pe Dinescu incercind sa-i smulga microfonul presetintelui iar la Negoita cintind colinde m-am tavalit pe jos!

Opinii

din părerile exprimate după Nobelul şvăbesc, am reţinut cîteva opinii:
CTP:
"Cristian Tudor Popescu consideră că premiul obţinut de Herta Müller este, în cea mai mare măsură, acordat spaţiului spiritual şi cultural german, având, în acelaşi timp, şi o însemnată componentă politică. "Este bine că a luat acest premiu şi este bine că putem scrie pe ecranele televizoarelor «Herta Müller, scriitoare născută în România», dar, totuşi, nu pot să nu mă gândesc că nu au luat premiul Nobel Petru Dumitriu, Marin Preda, Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, ca să nu mai vorbesc de Tudor Arghezi. "Doamna Herta Müller, o persoană absolut onorabilă, este o scriitoare de expresie germană, şi nu de expresie literară românească. Dacă nu pleca în 1987 din România, nu ar fi luat acest premiu. Contribuţia României la opera Hertei Müller este viaţa trăită de dânsa sub Ceauşescu în anii '70-'80. Se poate spune că principalul contributor la premiul Hertei Müller este Nicolae Ceauşescu. Am văzut conferinţa de presă a proaspetei laureate Nobel: a vorbit tot timpul de dictatură, nu de literatură. Parcă era Nelson Mandela. Poate că era mai nimerit premiul Nobel pentru Pace".
şi Mircea Mihăieş care "a fost de părere, după premierea scriitoarei Herta Müller, că plutea în aer ca un român să câştige prestigioasa distincţie", speranţa lui fiind aceea că, impulsionate de această recunoaştere, cărţile premiantei vor fi traduse integral în românăşte".
Ce credeţi?
"

instituţia breaking newsului

ne-am procopsit după revoluţie şi cu această găselniţă a senzaţionalului occidental. Explicabilă nevoia noatră de imediat, de se întîmplă acum. Doar aşa ne-am născut, la televizor! Dacă prin anii 90 se mai întîmpla cîteceva memorabil, azi de exemplu am încercat să urmăresc emisiunea La ordinea zilei, cu Dana Grecu, penru că îl avea ca invitat pe Petre Roman, preferatul meu, mai ales de când i se citeşte în privire fericirea unei nesperate vieţi luate de la capăt. Cînd colo, ce se întîmplă, măi- cade sistemul de check in la Otopeni! ce vuiet, ce transmisii în direct, mitraliera verbală şi aşa insuportabilă a moderatoarei- mă întreb cum de rezistă soţul, iubitul, dacă aşa vorbeşte şi în viaţa reală- şi aşa trecu toată emisiunea. Acum 2 minute, cînd era să zică şi Petre ceva, asta zice, staţi puţin domnule Roman, ţineţi-vă vorba, publicitate!
Breaking news care întrerupe breakingnews: vorbeşte Boc. ha,ha