Basescu si Dinescu a la francaise

Puterea lui Basescu este zero. Daca vreti sa faceti o comparatie, in Franta, Sarkozy chiar poate sa interzica aparitia pe scena a unui ziarist. Exista mai multi Dinesti in Franta, unul dintre ei fiind Patrick Poivre d'Arvor (PPDA) care a indraznit sa-l califice pe prezident drept "petit garcon excite". Rezultatul: PPDA este somer!
La fel, Audrey Pulvar, demisa si ea din cauza unor comentarii negative!
Deci se poate si mai rau.
In general se remarca si aici agresivitatea politicienilor fata de ziarist/producator de emisiune
sau refuzul acestora de a participa cu adversarii lor la emisiuni. O guvernare aroganta, spun unii, care trateaza presa de sus si ziaristii ( cei care au ramas) supusi si fricosi.
Desigur, fata de asta, circul dimbovitean are un farmec deosebit, care ma face sa-mi fie si mai tare dor de casa. Am ris cu lacrimi cind l-am vazut pe Dinescu incercind sa-i smulga microfonul presetintelui iar la Negoita cintind colinde m-am tavalit pe jos!

Revoluţia

ca să nu uit poveştile dezlegate aseară şi pentru că tot e la modă să aduni amintiri despre revoluţie, notez azi aventura doctorului Adi si a prietenului său Sami, ajunşi, fără să vrea, eroi revoluţionari. Menţionez că mi se pare tipică şi cred că nu e nevoie să treacă 50 de ani ca să ştim ce ni s-a întîmplat.
Deci dr. Adi venea pe 21 decembrie de la servici, adică Spitalul Clujeana. Fusese de gardă şi tocmai îşi cumpărase un Lăstun, cu nr.de Timişoara. În drumul spre centru, e prins în fluxul manifestanţilor, care, văzînd numerele, încep să strige şi să zgîlţie maşina, fiind siguri că El a fost trimis să salveze România şi Clujul de Ceauşescu. Nedumerit, Adi coboară şi atunci iureşul manifestanţilor, din care mulţi se stropeau cu lichior de cafea, zice el, ajunge în faţa Inspectoratului General de Miliţie Cluj, pe strada Traian. Acolo, porţie masive, gri, în care se întrezărea o uşiţă strîmtă, erau închise. Revoluţionarii descumpaniţi. Se hotărăsc: TU mergi înainte şi le spui că e revoluţie- între timp dictatorul fugise-. Adi, mai timid din fire, dar hotărît, deschide uşa, n-am reţinut dacă a bătut la ea sau doar a sunat şi, ce vede: ( aici s-ar putea să fi înflorit niţel dar totuşi eu îl cred). In curte erau adunaţi, frunză şi iarbă, miliţieni încremeniţi în poziţia de drepţi. În faţa lor, comandantul, îmbrăcat regulamentar, cu unifome pe care le văzuse doar în filme, ia poziţia de drepţi: mă numesc XX şi sînt la ordinele d-voastră. Ce să facem?
Dr.Adi, descumpănit dar realizînd momentul, zice: prima dată să va daţi jos "cucu" de pe chipiu-cucu am înţeles că era stema. În acest timp, revoluţionarii aşteptau cuminţi la poartă. Cucu dat jos, porţile li se deschid, iar următoarea imagine de care îşi aduce aminte, în afara celor 4 coloraţi eliberaţi din arest, care în prezent au certificat de revoluţionar, şi a cîtorva cărţi şi tablouri arse şi rupte, e hora în care, revoluţionar, militist, arestat, sticla de lichior, se prinseseră întru posteritate.