Moartea unui tinar actor, Jocelyn Quivrin

Ei uite, au si ei mortii lor in domeniul artistic. Acesta, actorul Jocelyn Quivrin, 33 de ani, un fel de Papanustiucum a la francaise, dar cu bani. Adica isi cumpara el nene un Ariel Atom, masina de sciencefiction, o formula 1 care prinde 120 km pe ora in 7 secunde!! si are voie!!sa circule pe autostrazile din Franta si costa vreo 70 de mii de euro daca nu de lire sterline. Ma rog, si ce face baiatul, jeune star du cinema francais, espoir blablabla, tatal unui bebe de 7 luni... se striveste cu totul intr-o intrare de tunel in Paris cu Atomul lui cu tot.
Ei si pling acuma toate ziarele si revistele frantuzesti, da invers, Viitorul "monstrul sacru" al ecranului si taratata.
Prietenii indurerati, care s-au perindat si ei prin fata camerelor de filmat, ii regreta moartea, o, si triste, si asa de nedreapta si asa de rapida si prea devreme a tinarului actor!
Desigur, de morti numai de bine. Dar sunt convinsa ca avea o asigurare de viata beton, cu care sa pauvre femme va trai bine merci inca o suta de ani. Dar ce desfasurare de forte, Paris Match face un reportaj cu el conducind un Ferrari ultimul tip vara asta cu 140 pe ora spre Normandia de unde se si intorcea acum spre moarte, toata lumea entuziasmata! Tiplu asta stie sa conduca!
Ce francez minunat...etc, e aici stiti si voi.
D-zeu sa-l ierte. A fost inmormintat in rit protestant, azi, la Paris.

Porci de Limoges

M-am suparat

nu mai am chef sa scriu, idiotii astia mi-au taiat streamul de la realitatea tv, singura voce care ma mai consola in inchisoarea asta
merde de cacat!

Bonsoar

mda, deci, am ajuns la Limoges. Iaca-ma ca-s aici. Ieri eram la Cluj si plingeam la aeroport, azi in '"studioul" de la Residence Champagne, rue du Pont st Martial, 88. Am facut 2200 de km. Au trecut fix 24 de ore de cind am decolat. Hai sa va zic una tare: dupa ce ca ma indopasem cu calmante, si intaritoare si parcursesem in cap toate seria"dezastre in aer", in asteptarea autobuzului de avion se aseaza linga mine un, un, ia ghiciti, un arab! Singur, fara bagaje! N-am mai avut nicio reactie. Era singurul lucru la care Nu ma gindisem!Ha, ha.
Am ajuns la Paris. Zbor perfect, nu, chiar nu ma dau mare acum, va dati seama la cit de hiperexcitata eram, nu s-a gasit mai mult de 5 secunde de zgiltiituri care sa ma faca sa tip. Lume civilizata, doar vreo 2 toparlani si o familie de conationali. Supriza, la Beauvais, douane! credeam ca sintem in UE. Ma rog, o formalitate. Ajungem la Porte Maillot. Zeci de taxiuri, dupa 5 incercari vrea unul sa ma duca. Prea aproape.
Hotelul, infect. Nu stiu cum dau aia doua stele unei darapanaturi, efectiv. Mirosea a igrasie si a mizerie, putea. Evident, un arab. Vreau sa-mi iau o cola de la aparat. Zice, incercati pe buton sa vedem daca nu e blocat. Nu e. Bag 2 euro. Nu merge. Urc la etajul 5. Ce scari in colimacon, ce lift de 1 m pe 1m! Camera avea cred 4 metri in care si o buda si un dus de jucarie. Caloriferul curge, zgomot de ploaie de primavara.
Ies sa-mi cumpar ceva. Bulevardul frumos, ca toate bulevardele pariziene. Trecusem de altfel pe Haussman, frumos, splendide apartamente de lux, lasate fara perdele la ochii trecatorilor. Lux pe sus,jos pe trotuar, acelasi Paris al mirosurilor amestecate- goz, arab, goz, negru, goz, homalau, goz, om beat...preturi incredibil de mari, fata de Romania. (si la Limoges e la fel)
Si totusi de dimineata, pe un soare cu dinti, Parisul de deschide din nou privirilor mele. E acolo, ii simti puterea. Simt si eu, tot din fuga taxiului ( 20 de euro pina la Gare d'Austerliz): cite as face, daca as sta aici. Da.
Revin.