Ieri a fost o vreme ca-n poveşti la Cluj. A nins mărunt, temeinic, toată ziua. Am constatat cu această ocazie cît de sensibili sîntem în faţa timpului- cel probabil, cel care trece, a timpurilor, desigur. Mai puneţi voi. Dar eu sunt cu adevărat meteosensibilă- înainte de furtună mă doare capul, dacă e înnorat ameţesc, dacă ninge... am stat sub pătură deşi în casă era foarte cald, am citit deşi nu aveam chef cu adevărat, m-am uitat pe geam în căutarea steluţelor de gheaţă deşi aveam o grămadă de lucuri de făcut prin casă, am mîncat portocale deşi am aciditate, iar seara am ieşit la plimbare să simt zăpada scîrţîind sub tălpi şi am băgat o trîntă prin alunecare. Sufăr oare de melancolie incurabilă?Sau de clişeită?Sau pur şi simplu de lene?
Noroc că specialiştii clujeni, pentru că avem şi noi experţii noştri, nu numai britanicii, au pus la punct un fel de cub de tratament a celor ca mine. Ce credeţi?http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=36927
joi, ianuarie 21, 2010
marți, ianuarie 19, 2010
2010, un ami
2010 a început sub bune auspicii, cum se spune la televizor.
Inainte să vă spun mai multe, vă prezint pe cineva...
ce părere aveţi?
Anul 2009 si facebook
După îndelungi cugetări, întrebări chinuitoare, dubii amare, renunţări, speranţe, dezmagiri, nuanţe, am hotărît să reiau blogul. Trebuie să recunosc că l-am trădat. Am încercat o perioadă o patformă de socializare, facebook. E, cum să zic, okay, îţi cauţi prietenii, accepţi prietenii, scrii o glumă, pui o poză. E un fel de joc inofensiv dar periculos- vezi cazul Băhăian-. Am păţit-o şi eu. In primele zile acceptam orice prietenie aşa că nu mi s-a părut dubios cînd un Omar îmi cere prietenia-e acolo, la mine pe wall, puteţi verifica. După un minut tipul postează nişte poze absolut demente, cu nişte arabi agitînd arme şi strîngînd de gît, victorioşi, o pasăre extraordinar de frumoasă. Nu vă spun ce m-am speriat , a fost cumplit, l-am raportat-sau am crezut că am făcut-o pentru că a doua zi era tot acolo-am închis facebookul, laptopul, televizorul. Era în perioada alegerilor şi combătusem fără secrete pentru Antonescu şi apoi Geoană. Bineînţeles că am făcut legătura imediat şi m-am gîndit la vreunul din amicii mei de blogosferă, nedo sau chiar ioan morar, care să-mi fi făcut o astfel de glumă sinistră. Am lăsat să treacă trei zile, pe urmă am deschis, încet, trăgînd cu ochiul, contul. Măi, instant, Omar e pe chat!!!Bang. M-am gîndit mult, preţ de trei secunde şi i-am răspuns. De fapt nu avea prea multe detalii despre mine. Imi zice că e din Sudan că a făcut facultatea in România, că lucrează în Dubai, etc. Dubios, extrem de dubios. M-am prins că e un fake cînd l-am întrebat cum mai merg afacerile în Dubai-era perioada cînd se zicea că dă faliment. El zice că totul merge perfect!L-am lăsat să converseze apoi i-am tăiat-o scurt. Probabil că s-a prins şi m-a lăsat în pace deşi ieri am găsit în faţa uşii facebookului un buchet de flori de la el. de groază!aşa că mi-a trecut cheful de facebook, plus că idolii mei, Antonescu şi Cioroianu, vecinul meu de la mare, nu mi-au acceptat prietenia. De fapt incă nu mi-au răspuns. Si eu care voiam să mă înscriu în PNL, să mă apuc de politică, haha.
(...)
Plus că blogul acesta e un fel de puppy, e ca şi cînd l-aş fi dus la azil...
Să-mi fie ruşine!
Aşa că o luăm de la capăt, fete şi băieţi!
Ps
Ce mi-a adus 2009? O imensă victorie personală!Life is beautiful, after all!
(...)
Plus că blogul acesta e un fel de puppy, e ca şi cînd l-aş fi dus la azil...
Să-mi fie ruşine!
Aşa că o luăm de la capăt, fete şi băieţi!
Ps
Ce mi-a adus 2009? O imensă victorie personală!Life is beautiful, after all!
vineri, decembrie 04, 2009
Prostia
Prostia este suferinta nedureroasa a inteligentei, spunea Cioran.
Fiind suferinta, presupun ca in spatele ei se afla o boala. Cronica. Benigna. Fiindca nu doare, se presupune ca acela care "sufera" de asa ceva se simte bine ba chiar e fericit, conform proverbului biblic. Dar oamenii doar prosti se intilnesc rar. De obicei un om prost e si rau e si meschin egoist vulgar etc.
Ei aseara, la "marea confruntare", am avut ocazia vietii mele sa o vad pe ea, Prostia, in faza pura, ca o perla neslefuita, ca un gram de aur de 24 de carate sau un diamant cu o mie de fete. Ca in fata frumusetii, am ramas muta.
Cum poti sa aduni atitea forte in jurul tau oameni valorosi: Maia, Mircea Diaconu, Topescu, Quintus, Johhanis, etc., un staff de campanie care lucreaza pentru tine, tineri care te cred, cum poti, ca atunci cind esti la un pas de victorie, sa faci o asemenea greseala...
hmm. Prostia poate ca nu-l doare pe cel care o poarta dar cu siguranta ii raneste pe altii.
mi-e scirba.
PS. sport, viata, sanatate. televizorul la gunoi. Traieste!
Fiind suferinta, presupun ca in spatele ei se afla o boala. Cronica. Benigna. Fiindca nu doare, se presupune ca acela care "sufera" de asa ceva se simte bine ba chiar e fericit, conform proverbului biblic. Dar oamenii doar prosti se intilnesc rar. De obicei un om prost e si rau e si meschin egoist vulgar etc.
Ei aseara, la "marea confruntare", am avut ocazia vietii mele sa o vad pe ea, Prostia, in faza pura, ca o perla neslefuita, ca un gram de aur de 24 de carate sau un diamant cu o mie de fete. Ca in fata frumusetii, am ramas muta.
Cum poti sa aduni atitea forte in jurul tau oameni valorosi: Maia, Mircea Diaconu, Topescu, Quintus, Johhanis, etc., un staff de campanie care lucreaza pentru tine, tineri care te cred, cum poti, ca atunci cind esti la un pas de victorie, sa faci o asemenea greseala...
hmm. Prostia poate ca nu-l doare pe cel care o poarta dar cu siguranta ii raneste pe altii.
mi-e scirba.
PS. sport, viata, sanatate. televizorul la gunoi. Traieste!
miercuri, decembrie 02, 2009
Jos pălăria, prințesă
Dacă aș putea să iau viața de la început, aș vrea să fiu prințesa Greta Sturdza, trecută ieri in neființă. Ce om, ce poveste de viață!
Dacă televiziunile din Romănia ar fi prezentat în fiecare zi de după revoluție Un astfel de exemplu...
Dacă televiziunile din Romănia ar fi prezentat în fiecare zi de după revoluție Un astfel de exemplu...
marți, decembrie 01, 2009
Unde sint urmasii acestor oameni??IULIU MANIU
» Unul dintre cele mai putin cunoscute episoade din primul razboi mondial este ocuparea Vienei de catre regimentele romanesti, conduse de Iuliu Maniu, cel care avea sa devina artizan al Unirii Transilvaniei cu Romania.
» Actiunea lui Iuliu Maniu, care a avut loc cu consimtamantul autoritatilor austriece, a readus ordinea in fosta capitala a Imperiului Habsburgic si a prevenit instaurarea unei republici bolsevice.
» Actul de autoritate al armatei romane conduse de Iuliu Maniu in Viena a avut un rol decisiv in pregatirea si in recunoasterea Marii Uniri a Transilvaniei cu Romania, pe 1 Decembrie 1918.
Viitorul lider al PNT, Iuliu Maniu, a fost recrutat in armata austro-ungara in luna mai 1915, desi el indeplinea functia de avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Cluj, un post care l-ar fi scutit de serviciul militar. Lasarea sa la vatra era conditionata de depunerea unui juramant catre "patria maghiara". Iuliu Maniu a refuzat insa categoric sa depuna un asemenea juramant si, in aceste conditii, liderul romanilor ardeleni a fost trimis la scoala de ofiteri a
Regimentului 36 din Budapesta. Dupa ce a obtinut gradul de sublocotenent, a fost trimis intr-un scurt stagiu pe frontul rusesc, iar apoi pe frontul italian. Astfel ca, pe 9 iunie 1916, dupa cum rezulta dintr-o scrisoare trimisa unui lider al Partidului National Roman, Valeriu Braniste, Iuliu Maniu devenise ofiter in cadrul Regimentului 26 al Armatei Austro-Ungare. In luna noiembrie 1917, Maniu ajunsese pana la Piave. In acele momente, aveau loc "lupte mari, cari dupa toate semnele se vor mai inteti. Suntem cu totii in mana lui Dumnezeu. In el mi-i toata nadejdea", dupa cum afirma Iuliu Maniu in scrisoarea catre Valeriu Braniste. In ciuda faptului ca detinea cel mai mic rang ofiteresc din armata austro-ungara, Iuliu Maniu devenise liderul politic al romanilor ardeleni inrolati in regimentele Dublei Monarhii.
Potrivit istoricului Apostol Stan, autorul unui volum despre marele lider taranist, "in vara anului 1918, Maniu se afla concentrat pe frontul italian de la Piave, ca si comandant de baterie in Regimentul 14 Artilerie. In acele momente de deruta si de infrangeri pentru Austro-Ungaria, Iuliu Maniu a dezertat de pe front". Nu era singurul soldat care parasea armata imperiala. In mai multe zone ale imperiului, reprezentantii natiunilor inglobate in monarhia habsburgica faceau eforturi sa se desprinda de statul care intrase in disolutie. Iuliu Maniu a ajuns la Arad, unde membrii Consiliului de Conducere al Partidului National Roman incercau sa formeze un adevarat guvern romanesc al Transilvaniei. Practic, ei pregateau instaurarea unei administratii romanesti in Transilvania pentru prima data de la Revolutia de la 1848, condusa de Avram Iancu.
Ministru de Razboi al Transilvaniei romanesti
Iuliu Maniu a fost desemnat ministru de Razboi al noii administratii romanesti din Transilvania. Astfel, el a primit insarcinarea sa ii regrupeze pe romanii din armata austro-ungara in regimente nationale, aflate sub autoritatea conducerii Partidului National Roman. Maniu a plecat la Viena, inima in care mai pulsau ultimele ramasite de viata ale monarhiei habsburgice. Viena era insa in haos. Unitatile armatei austro-ungare se confruntau cu un val de dezertari, iar regimentele austriece, contaminate cu bolsevismul de pe frontul rusesc, scapasera de sub controlul autoritatilor. La Viena, Maniu l-a contactat pe unul dintre cunoscutii sai din perioada de dinainte de razboi, care fusese deputat in Parlamentul de la Budapesta, colonelul Otto Müller. Prin intermediul acestuia si cu mijlocirea printului von Lichtenstein, Iuliu Maniu a reusit sa obtina o audienta la comandantul armatei imperiale, generalul von Straeger Steiger, dar nu in calitate de sublocotenent dezertor, ci in cea de reprezentant al autoritatii romanesti din Transilvania. Iuliu Maniu i-a adus la cunostinta acestuia ca a inceput organizarea unei armate nationale, cu soldatii si ofiterii romani care servisera in armata habsburgica. Adjunctii liderului PNR erau baronul Ioan Boeriu si generalul de brigada Moga.
"La Viena insa, izbucnind greva generala care cuprinsese inclusiv politia orasului, se inregistrau – in august 1918 – agresiuni, furturi, violuri si talharii. Intr-un asemenea context, Iuliu Maniu s-a oferit sa asigure ordinea. El se baza pe soldatii romani din capitala austriaca, ramasi neatinsi de contagiunea bolsevica sau pacifista. Regimentul Orastie, de pilda, cu un efectiv de circa 5.000 de oameni, dispunea de 85 la suta romani. Pentru a asigura ordinea in Viena, Maniu a pretins sa i se subordoneze cazarmile Ferdinand si Carol, acolo unde erau cazati ofiterii si soldatii romani", potrivit istoricului Apostol Stan. In Viena si in imprejurimi, Iuliu Maniu dispunea de o armata de 60.000 de oameni. In intreg imperiul, armata nationala a romanilor din Transilvania avea 160.000 de soldati si ofiteri. Iuliu Maniu si-a instalat comandamentul chiar intr-o aripa a Ministerului de Razboi din Viena. Armata compusa din fostii soldati si ofiteri romani din Dubla Monarhie era condusa de un fel de stat-major, care se numea Senatul militar roman, a carui creare fusese decisa la o reuniune tinuta la restaurantul Dreher Park din Schonbrunn, pe data de 30 octombrie 1918. Acest Senat a fost autoritatea care a condus Viena timp de 55 de zile, pana cand autoritatile austriece au reusit sa recapete controlul asupra unei parti a fostei politii imperiale si asupra unui numar de soldati capabili sa garanteze ordinea in capitala austriaca, dupa cum atesta documentele aflate in arhivele militare din Viena. Daca nu ar fi existat armata condusa de Iuliu Maniu, Austria ar fi riscat sa aiba soarta Ungariei. La Budapesta, soldatii bolsevici din fosta armata austro-ungara au creat Republica Ungara a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa Centrala, condus de Bela Kun. Aceasta republica a fost insa desfiintata in anul 1919 de catre armata regala romana , care a ocupat Budapesta dupa ce bolsevicii maghiari atacasera Transilvania. In urma ocupatiei armatei romane, la Budapesta a venit la putere amiralul-regent Miklos Horthy, cel care avea sa ocupe, doua decenii mai tarziu, Transilvania de Nord.
"A fost un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor"
Istoricul Ovidiu Pecican, de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, spune ca, "in fata disolutiei autoritatii imperiale traditionale, austriecii au socotit ca un roman din Ardeal, Iuliu Maniu, prezinta, prin trecutul sau politic, garantiile necesare pentru a inlatura haosul din Viena. A fost un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor, care au condus timp de aproape doua luni capitala Austriei".
In calitate de conducator militar al romanilor ardeleni din centrul de comanda de la Viena, Iuliu Maniu a avut un rol decisiv si in formarea si recunoasterea Cehoslovaciei. El i-a organizat pe romanii din Praga, in numar de cateva mii, care proveneau din regimentele organizate in Cluj, Brasov si Oradea si care au format o Legiune romaneasca. Unitatea militara era comandata de capitanul Silviu Alexandru, asistat de 20 de ofiteri si de 80 de subofiteri. Timp de 20 de zile, Legiunea romaneasca a ocupat Praga si a protejat Comitetul National Cehoslovac de incercarile generalilor ramasi fideli Austro-Ungariei de a prelua controlul asupra capitalei Cehiei. Dupa ce unitatile militare romanesti au predat, in Viena si in Praga, administratia publica in mainile noilor autoritati, aparute pe ruinele fostei Duble Monarhii, Iuliu Maniu a organizat deplasarea lor spre Transilvania. Aici, unitatile militare au fost cele care au putut asigura linistea necesara pentru organizarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia , in care romanii au decis Unirea Transilvaniei cu Romania . Rolul unitatilor militare conduse de Iuliu Maniu a fost unul decisiv, in conditiile in care viitorul lider al PNT ceruse armatei romane sa isi opreasca inaintarea in Transilvania, pentru a asigura libertate deplina de decizie romanilor ardeleni in chestiunea unirii cu Romania. "Lider de marca, de neconfundat al vietii politice romanesti, Iuliu Maniu s-a impus prin caracterul sau exceptional si personalitatea sa puternica, starnind interesul si admiratia contemporanilor sai (...) in calitate de conducator al miscarii nationale din Transilvania, de deputat in Parlamentul de la Pesta, de organizator al detasamentelor romanesti din Viena, pe fundalul dezagregarii monarhiei" – astfel il caracterizeaza istoricul clujean Toader Nicoara in studiul "Iuliu Maniu: intre memorie si istorie" pe cel care a jucat rolul principal in Unirea Transilvaniei cu Romania.
(Claudiu Padurean, 1 decembrie 2009)
» Actiunea lui Iuliu Maniu, care a avut loc cu consimtamantul autoritatilor austriece, a readus ordinea in fosta capitala a Imperiului Habsburgic si a prevenit instaurarea unei republici bolsevice.
» Actul de autoritate al armatei romane conduse de Iuliu Maniu in Viena a avut un rol decisiv in pregatirea si in recunoasterea Marii Uniri a Transilvaniei cu Romania, pe 1 Decembrie 1918.
Viitorul lider al PNT, Iuliu Maniu, a fost recrutat in armata austro-ungara in luna mai 1915, desi el indeplinea functia de avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Cluj, un post care l-ar fi scutit de serviciul militar. Lasarea sa la vatra era conditionata de depunerea unui juramant catre "patria maghiara". Iuliu Maniu a refuzat insa categoric sa depuna un asemenea juramant si, in aceste conditii, liderul romanilor ardeleni a fost trimis la scoala de ofiteri a
Regimentului 36 din Budapesta. Dupa ce a obtinut gradul de sublocotenent, a fost trimis intr-un scurt stagiu pe frontul rusesc, iar apoi pe frontul italian. Astfel ca, pe 9 iunie 1916, dupa cum rezulta dintr-o scrisoare trimisa unui lider al Partidului National Roman, Valeriu Braniste, Iuliu Maniu devenise ofiter in cadrul Regimentului 26 al Armatei Austro-Ungare. In luna noiembrie 1917, Maniu ajunsese pana la Piave. In acele momente, aveau loc "lupte mari, cari dupa toate semnele se vor mai inteti. Suntem cu totii in mana lui Dumnezeu. In el mi-i toata nadejdea", dupa cum afirma Iuliu Maniu in scrisoarea catre Valeriu Braniste. In ciuda faptului ca detinea cel mai mic rang ofiteresc din armata austro-ungara, Iuliu Maniu devenise liderul politic al romanilor ardeleni inrolati in regimentele Dublei Monarhii.
Potrivit istoricului Apostol Stan, autorul unui volum despre marele lider taranist, "in vara anului 1918, Maniu se afla concentrat pe frontul italian de la Piave, ca si comandant de baterie in Regimentul 14 Artilerie. In acele momente de deruta si de infrangeri pentru Austro-Ungaria, Iuliu Maniu a dezertat de pe front". Nu era singurul soldat care parasea armata imperiala. In mai multe zone ale imperiului, reprezentantii natiunilor inglobate in monarhia habsburgica faceau eforturi sa se desprinda de statul care intrase in disolutie. Iuliu Maniu a ajuns la Arad, unde membrii Consiliului de Conducere al Partidului National Roman incercau sa formeze un adevarat guvern romanesc al Transilvaniei. Practic, ei pregateau instaurarea unei administratii romanesti in Transilvania pentru prima data de la Revolutia de la 1848, condusa de Avram Iancu.
Ministru de Razboi al Transilvaniei romanesti
Iuliu Maniu a fost desemnat ministru de Razboi al noii administratii romanesti din Transilvania. Astfel, el a primit insarcinarea sa ii regrupeze pe romanii din armata austro-ungara in regimente nationale, aflate sub autoritatea conducerii Partidului National Roman. Maniu a plecat la Viena, inima in care mai pulsau ultimele ramasite de viata ale monarhiei habsburgice. Viena era insa in haos. Unitatile armatei austro-ungare se confruntau cu un val de dezertari, iar regimentele austriece, contaminate cu bolsevismul de pe frontul rusesc, scapasera de sub controlul autoritatilor. La Viena, Maniu l-a contactat pe unul dintre cunoscutii sai din perioada de dinainte de razboi, care fusese deputat in Parlamentul de la Budapesta, colonelul Otto Müller. Prin intermediul acestuia si cu mijlocirea printului von Lichtenstein, Iuliu Maniu a reusit sa obtina o audienta la comandantul armatei imperiale, generalul von Straeger Steiger, dar nu in calitate de sublocotenent dezertor, ci in cea de reprezentant al autoritatii romanesti din Transilvania. Iuliu Maniu i-a adus la cunostinta acestuia ca a inceput organizarea unei armate nationale, cu soldatii si ofiterii romani care servisera in armata habsburgica. Adjunctii liderului PNR erau baronul Ioan Boeriu si generalul de brigada Moga.
"La Viena insa, izbucnind greva generala care cuprinsese inclusiv politia orasului, se inregistrau – in august 1918 – agresiuni, furturi, violuri si talharii. Intr-un asemenea context, Iuliu Maniu s-a oferit sa asigure ordinea. El se baza pe soldatii romani din capitala austriaca, ramasi neatinsi de contagiunea bolsevica sau pacifista. Regimentul Orastie, de pilda, cu un efectiv de circa 5.000 de oameni, dispunea de 85 la suta romani. Pentru a asigura ordinea in Viena, Maniu a pretins sa i se subordoneze cazarmile Ferdinand si Carol, acolo unde erau cazati ofiterii si soldatii romani", potrivit istoricului Apostol Stan. In Viena si in imprejurimi, Iuliu Maniu dispunea de o armata de 60.000 de oameni. In intreg imperiul, armata nationala a romanilor din Transilvania avea 160.000 de soldati si ofiteri. Iuliu Maniu si-a instalat comandamentul chiar intr-o aripa a Ministerului de Razboi din Viena. Armata compusa din fostii soldati si ofiteri romani din Dubla Monarhie era condusa de un fel de stat-major, care se numea Senatul militar roman, a carui creare fusese decisa la o reuniune tinuta la restaurantul Dreher Park din Schonbrunn, pe data de 30 octombrie 1918. Acest Senat a fost autoritatea care a condus Viena timp de 55 de zile, pana cand autoritatile austriece au reusit sa recapete controlul asupra unei parti a fostei politii imperiale si asupra unui numar de soldati capabili sa garanteze ordinea in capitala austriaca, dupa cum atesta documentele aflate in arhivele militare din Viena. Daca nu ar fi existat armata condusa de Iuliu Maniu, Austria ar fi riscat sa aiba soarta Ungariei. La Budapesta, soldatii bolsevici din fosta armata austro-ungara au creat Republica Ungara a Sfaturilor, primul stat comunist din Europa Centrala, condus de Bela Kun. Aceasta republica a fost insa desfiintata in anul 1919 de catre armata regala romana , care a ocupat Budapesta dupa ce bolsevicii maghiari atacasera Transilvania. In urma ocupatiei armatei romane, la Budapesta a venit la putere amiralul-regent Miklos Horthy, cel care avea sa ocupe, doua decenii mai tarziu, Transilvania de Nord.
"A fost un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor"
Istoricul Ovidiu Pecican, de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, spune ca, "in fata disolutiei autoritatii imperiale traditionale, austriecii au socotit ca un roman din Ardeal, Iuliu Maniu, prezinta, prin trecutul sau politic, garantiile necesare pentru a inlatura haosul din Viena. A fost un fel de revansa simbolica si istorica a romanilor, care au condus timp de aproape doua luni capitala Austriei".
In calitate de conducator militar al romanilor ardeleni din centrul de comanda de la Viena, Iuliu Maniu a avut un rol decisiv si in formarea si recunoasterea Cehoslovaciei. El i-a organizat pe romanii din Praga, in numar de cateva mii, care proveneau din regimentele organizate in Cluj, Brasov si Oradea si care au format o Legiune romaneasca. Unitatea militara era comandata de capitanul Silviu Alexandru, asistat de 20 de ofiteri si de 80 de subofiteri. Timp de 20 de zile, Legiunea romaneasca a ocupat Praga si a protejat Comitetul National Cehoslovac de incercarile generalilor ramasi fideli Austro-Ungariei de a prelua controlul asupra capitalei Cehiei. Dupa ce unitatile militare romanesti au predat, in Viena si in Praga, administratia publica in mainile noilor autoritati, aparute pe ruinele fostei Duble Monarhii, Iuliu Maniu a organizat deplasarea lor spre Transilvania. Aici, unitatile militare au fost cele care au putut asigura linistea necesara pentru organizarea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia , in care romanii au decis Unirea Transilvaniei cu Romania . Rolul unitatilor militare conduse de Iuliu Maniu a fost unul decisiv, in conditiile in care viitorul lider al PNT ceruse armatei romane sa isi opreasca inaintarea in Transilvania, pentru a asigura libertate deplina de decizie romanilor ardeleni in chestiunea unirii cu Romania. "Lider de marca, de neconfundat al vietii politice romanesti, Iuliu Maniu s-a impus prin caracterul sau exceptional si personalitatea sa puternica, starnind interesul si admiratia contemporanilor sai (...) in calitate de conducator al miscarii nationale din Transilvania, de deputat in Parlamentul de la Pesta, de organizator al detasamentelor romanesti din Viena, pe fundalul dezagregarii monarhiei" – astfel il caracterizeaza istoricul clujean Toader Nicoara in studiul "Iuliu Maniu: intre memorie si istorie" pe cel care a jucat rolul principal in Unirea Transilvaniei cu Romania.
(Claudiu Padurean, 1 decembrie 2009)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)