2010 a început sub bune auspicii, cum se spune la televizor.
Inainte să vă spun mai multe, vă prezint pe cineva...
ce părere aveţi?
Se afișează postările cu eticheta Prietenie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Prietenie. Afișați toate postările
marți, ianuarie 19, 2010
sâmbătă, octombrie 17, 2009
Finuţa
pentru ca dragii mei cititori în număr de doi să nu se plictisească, m-am decis să le-o prezint pe Maria, 3 luni şi 4 zile.
nu-i aşa că-i o păpuşă de fată?
miercuri, octombrie 14, 2009
Băsescu, Tăriceanu şi centrala
Absolut convinsă că Băsescu îşi muşcă pumnii că nu a acceptat să-l numească pe Tăriceanu premier la ultimele alegeri.
Şi acum cred că mai e o soluţie, Tări- fotomodel.
Nouă, frumoasele, ne place, nu??? aştept răspuns de la frumoasele, prietenele mele.
sâmbătă, octombrie 10, 2009
Chefuri
Chefurile la 30 plus funcţioneză după zicala în versuri: sînt greu bătrînii de pornit dar de-i porneşti sînt greu de-oprit. :)
Aseara am fost la ziua unui prieten. Iniţial am crezut că e o izbucnire de tinereţe, o nebunie tomnatecă, pentru că amicul ne sună cu doar o zi înainte, ceea ce, să recunoaştem, nu se mai face la vîrsta asta. Apoi locaţia: grill house. Oo, zic, e chef de terasă, ce bine, nu trebuie să-mi caut toalete pretenţioase, care să facă faţă privirilor grupului de fete cu care nu mă văd destul de des încât să nu remarce cu ce ma îmbrac. Apoi Mişu ne spune: dar luaţi-vă ceva gros, că e frig deja. Buun, m-am dezumflat un pic, cum adică, să-mi iau fîşul de ski sau ce? In fine, trecînd peste dilema cadoului, ce nu se va rezolva niciodată cu ajutorul comerţului românesc total lipsit de imaginaţie, ajungem. Sînt vreo 3 cupluri, stau cuminţi. E bine. Surpriză: e foarte cald, terasa e prevăzută cu aeroterme. Toată lumea în pulovere. Beau obişnuitul Campari Orange şi aştept. Să se aşeze lumea, 20, 30, moment strategic, pentru că nu vrei să stai lîngă oricine. Am "noroc", lîngă mine toată lumea fumează. O prietenă tocmai s-a apucat de fumat. Altu e cu trabuc. Întind mîna după pahar. Aştept, ştiu că urmează o perioadă de acalmie, pînă se sparge gheaţa. Durează mai mult ca de obicei şi cantităţi muult mai mari de alcool. Mi-e somn. Şi, ca de obicei, cînd sunt gata să spun " eu mă duc acasă", începe. Brusc unul spune un banc, altul face o glumă pe seama celuilalt. Se înlănţuie, începem să rîdem, tot mai zgomotos. Bill ne pune Abba. Ca un resort, sărim în picioare. Aceleaşi fete dasează singure, ne prostim. Apoi vin şi băieţii, bancurile trec la registrul lienţios. Pe masă e haos, "ursuleţii" iau viteză iar "fetele în iarbă" apar,una după alta.
E ora 3 şi ne aflăm în casa doctorului Adi, vecin. Vorbim încet- credem noi- şi se deschide ultima bere. Sau penultima?Amintiri cu revoluţia. Foarte haioase, o să vi le spun dar mai tîrziu, plec la mall, pentru că azi, toată lumea se mută aici, la noi.
Dumnezeule!
Aseara am fost la ziua unui prieten. Iniţial am crezut că e o izbucnire de tinereţe, o nebunie tomnatecă, pentru că amicul ne sună cu doar o zi înainte, ceea ce, să recunoaştem, nu se mai face la vîrsta asta. Apoi locaţia: grill house. Oo, zic, e chef de terasă, ce bine, nu trebuie să-mi caut toalete pretenţioase, care să facă faţă privirilor grupului de fete cu care nu mă văd destul de des încât să nu remarce cu ce ma îmbrac. Apoi Mişu ne spune: dar luaţi-vă ceva gros, că e frig deja. Buun, m-am dezumflat un pic, cum adică, să-mi iau fîşul de ski sau ce? In fine, trecînd peste dilema cadoului, ce nu se va rezolva niciodată cu ajutorul comerţului românesc total lipsit de imaginaţie, ajungem. Sînt vreo 3 cupluri, stau cuminţi. E bine. Surpriză: e foarte cald, terasa e prevăzută cu aeroterme. Toată lumea în pulovere. Beau obişnuitul Campari Orange şi aştept. Să se aşeze lumea, 20, 30, moment strategic, pentru că nu vrei să stai lîngă oricine. Am "noroc", lîngă mine toată lumea fumează. O prietenă tocmai s-a apucat de fumat. Altu e cu trabuc. Întind mîna după pahar. Aştept, ştiu că urmează o perioadă de acalmie, pînă se sparge gheaţa. Durează mai mult ca de obicei şi cantităţi muult mai mari de alcool. Mi-e somn. Şi, ca de obicei, cînd sunt gata să spun " eu mă duc acasă", începe. Brusc unul spune un banc, altul face o glumă pe seama celuilalt. Se înlănţuie, începem să rîdem, tot mai zgomotos. Bill ne pune Abba. Ca un resort, sărim în picioare. Aceleaşi fete dasează singure, ne prostim. Apoi vin şi băieţii, bancurile trec la registrul lienţios. Pe masă e haos, "ursuleţii" iau viteză iar "fetele în iarbă" apar,una după alta.
E ora 3 şi ne aflăm în casa doctorului Adi, vecin. Vorbim încet- credem noi- şi se deschide ultima bere. Sau penultima?Amintiri cu revoluţia. Foarte haioase, o să vi le spun dar mai tîrziu, plec la mall, pentru că azi, toată lumea se mută aici, la noi.
Dumnezeule!
marți, octombrie 06, 2009
sâmbătă, octombrie 03, 2009
Azi
Spre deosebire de prietena mea, care ...am fost muuult mai harnica. am facut mancare, am facut franceza cu iulia, am servit masa si am prestat program de spalat vase la pranz si cina si (la sugestia iuliei, care s-a oferit sa-mi scrie un billet doux pe masa din sufragerie) am sters si praful. na! si am mai si tradus vreo cinci pagini de studiu critic la editia din 16...a molitfelnicului de la balgrad. jur ca n-am stiu despre el da' m-am pomenit onorata de increderea ierarhului in pterile mele. no, nu puteam sa-l dezamagesc, nu? au total, am tradus pana acum fo' douas' de pagini si mai am tot cam atatea. cu promisiunea unui loc cu verdeatza... am lenevit suprem.
sâmbătă, septembrie 26, 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)