Destin

Ieri dupa-masa am facut gratare , avindu-le ca invitate de onoare pe cele doua soacre. Le-am ospatat si am povestit pe terasa bucurindu-ne de prima zi cu adevarat calda din acest an. Am povestit povesti, eu afisind o mina vesela si ascultatoare asa cum trebuie sa fie o nora si o fiica perfecta. Cristi le-a spus cum urmeaza sa plece cu baietii la Iasi, unde CFR joaca in finala Cupei, cum prietenul lor de meciuri cfriste, Horea, e tare suparat ca finala are loc intr-o miercuri si copiii nu pot participa, cum el voia sa organizeze o masina a copiilor, cu care prefera sa stea si sa se distreze in tribuna, facindu-i sa rida de fiecare data cu tot felul de glume si mai ales voie buna. Horea e un galant, un simpatic, un pontos, un neobosit.
Azi am facut plaja pentru prima data anul acesta. Am stat cred ca vreo trei ore, regulamentar, invirtindu-ma pe toate partile, ca un pui la rotisor. Ma suna cumnata, care era in excursie cu ai sai copii la Belis-Fintinele, o asa zisa statiune de munte, aflata pe malul unui lac de acumulare. Peisajul e extraordinar de frumos, e adevarat. Ma intreaba daca am aflat ce s-a intimplat. Nu, ca nu deschisesem teveul. Un grup de tineri, aseara, trei studenti, s-au dat cu hidrobicicleta pe lac, care e foarte adinc, normal, sub el in hauri se afla un sat intreg, o biserica a carei clopotnita mai apare vara, cind e seceta. Hidrobicicleta s-a dezechilibrat, nu se stie, au cazut in apa, unul s-a salvat, doi au disparut. Nu stia mai multe.
De pe sezlong, viata mi-a parut foarte frumoasa. Iarba verde, copacii infloriti, toata lumea facea citeceva in jurul meu, multumita. Apoi a venit telefonul.
Unul din tineri era fiul lui Horea, de 20 de ani, student in anul 1 la Automatica.
Pina la aceasta ora nu a fost gasit.

Doi motani voiau pe casă

oare care s-a urcat?

Ca să mă iertaţi...

că am şters blogul pe wordpress, v-am gătit ceva bun la Cantina Socială, unde m-au invitat şi răsfaţat Tanti Jeni şi Cristian, cărora le mulţumesc...
http://cantinasociala.wordpress.com/2010/04/22/guest-star-day-corina-moldovan/

I'm back!

Deşi într-un moment de furie şi neputinţă am şters blogul de pe wordpress, crezînd că mă voi simţi eliberată, nu a fost aşa. Chiar dacă nu mă citeşte nimeni sau aproape, trebuie să recunosc că sînt inoculată. Am nevoie de acest spaţiu oglindă, de cele cîteva rînduri scrise zilnic sau nu...imi cer scuze pentru postările pierdute în neant, dincolo...

Adresa noului blog

este pe worpress
dar o puteti accesa direct din al treilea coment din postul anterior...
hai, astept parerile voastre...

Blog nou

la indemnul unei prietene, am trecut pe wordpress
va rog sa ma vizitati acolo si sa spuneti ca parere aveti, daca e mai bine sau nu, etc.
intrati cautati in www. lejournaldecorina's blog.wordpress.com
sau pe linkul din comentariul de mai jos, please

A murit Super Nanny

cea din Franţa. De cancer la plămîni, la 47 de ani. Okay, se mai întîmplă, ziceţi voi şi ce?Dar priviţi poza ei din Paris Match ( biblia mea). Nu că seamănă îngrozitor cu a noastră? Oare de ce?
http://www.parismatch.com/People-Match/Television/Actu/Adieu-Super-Nanny-161721/