Destin

Ieri dupa-masa am facut gratare , avindu-le ca invitate de onoare pe cele doua soacre. Le-am ospatat si am povestit pe terasa bucurindu-ne de prima zi cu adevarat calda din acest an. Am povestit povesti, eu afisind o mina vesela si ascultatoare asa cum trebuie sa fie o nora si o fiica perfecta. Cristi le-a spus cum urmeaza sa plece cu baietii la Iasi, unde CFR joaca in finala Cupei, cum prietenul lor de meciuri cfriste, Horea, e tare suparat ca finala are loc intr-o miercuri si copiii nu pot participa, cum el voia sa organizeze o masina a copiilor, cu care prefera sa stea si sa se distreze in tribuna, facindu-i sa rida de fiecare data cu tot felul de glume si mai ales voie buna. Horea e un galant, un simpatic, un pontos, un neobosit.
Azi am facut plaja pentru prima data anul acesta. Am stat cred ca vreo trei ore, regulamentar, invirtindu-ma pe toate partile, ca un pui la rotisor. Ma suna cumnata, care era in excursie cu ai sai copii la Belis-Fintinele, o asa zisa statiune de munte, aflata pe malul unui lac de acumulare. Peisajul e extraordinar de frumos, e adevarat. Ma intreaba daca am aflat ce s-a intimplat. Nu, ca nu deschisesem teveul. Un grup de tineri, aseara, trei studenti, s-au dat cu hidrobicicleta pe lac, care e foarte adinc, normal, sub el in hauri se afla un sat intreg, o biserica a carei clopotnita mai apare vara, cind e seceta. Hidrobicicleta s-a dezechilibrat, nu se stie, au cazut in apa, unul s-a salvat, doi au disparut. Nu stia mai multe.
De pe sezlong, viata mi-a parut foarte frumoasa. Iarba verde, copacii infloriti, toata lumea facea citeceva in jurul meu, multumita. Apoi a venit telefonul.
Unul din tineri era fiul lui Horea, de 20 de ani, student in anul 1 la Automatica.
Pina la aceasta ora nu a fost gasit.