dupa cum ii scriam ieri Zinei Eficientei, posesoarea unui blog culinar scris cu sufletul, ma aflu in cautarea unor retete simple dar rafinate. stiu ca de fapt "less is more" iar in arta bucatariei esenta e atit de greu de atins incit trebuie deopotriva sa te nasti cu un talent extraordinar, sa studiezi si sa practici alaturi de cei mai buni, trei conditii evidente in orice domeniu, ati spune. e adevarat. mai trebuie si putin noroc in viata, am putea adauga. si o buna dispozitie permanenta, un optimism incurabil, exact lucrurile care imi lipsesc deocamdata. nu incerc sa ma justific, sint o diletanta in domeniu, dar poate in sensul cel bun care presupune un fel de deschidere si interes fata de alte si alte lucruri, inspaimintata cronic cum sint de demonul monotoniei.
asa ca am hotarit sa o iau de la inceput- a cita!! oara...si sa imi alung resemnarea legata de gatit. in ultima vreme ma cam invirteam in jurul snitelelor, pureului de cartofi, orezului, supei de gaina, fripturii de pui si mamaligii neaose. rasfoind citeva bloguri culinare am remarcat in primul rind o criza a autenticului mascat de o practica a talmes balmesului. sigur e greu sa inventezi zilnic un fel sau doua de mincare, cum o face de exemplu TJ de la Cantina Sociala si atunci e greu sa nu te repeti sau sa pici in capcana unor combinatii mai mult sau mai putin nastrusnice. la fel de periculoasa mi e pare si amestecarea de condimente, in nestire, uitind ca oregano, anason, ghimbir, etc., nu au stat de veacuri pe masa romanilor si poate nici nu intra in traditia lor culinara! patrunjel, telina, leusteanul ( pe care eu il ador), da, dar toate celelalte... ma plimbam intr-o zi prin alimentara si am ramas muta de uimire in fata rafturilor cu condimente in plic, incredibil de diversificate si caraghioase, in acelasi timp, de exemplu recentul "condiment cu gust de gaina". realitatea e ca toate sint pe baza de vegeta, pe care eu nu am putut-o suporta niciodata, nici macar cind nu o aveam, pe vremea regretatului.
un blog care se apropie cit de cit de conceptul meu de gatit e cel al lui Adi Hadean. El incearca sa gateasca simplu dar, fiind barbat si inca, probabil, in perioada de crestere, are tendinta de a adauga, asa ca multe din mincarurile lui iti cam lasa grasime pe barbie, ceea ce este total interzis, asa cum imi spunea mie odata celebrul profesor Hincu.
ar mai fi revistele de specialitate, Good Food par exemple dar aici remarc, si am facut-o inca de la prima aparitie, senzatia de prost tradus sau tradus in graba sau lipsa totala de originalitate. Plus o spoiala de snobism a la roumaine. iata de exemplu din ultimul numar, exemple de mincare de dus la birou sau de pus eventual in geanta elevului: cuscus cu falafel si sos condimentat de humus, salata de orez si creveti cu sos dulce e chilli si lime, tortilla de somon afumat cu maioneza cu lamiie si capere!!!
hai, go out of here :))
nici macar Dan Sucu nu cred ca maninca asa ceva, mai degraba un covrig cu iaurt si o supica buna la mama!
dar asa sintem noi, romanii, am sarit direct de la "adidasi"la somon!
urasc chestia asta.
totusi sintem europeni si e bine sa ne mai bagam nasul din timp in timp in experienta altora, de exemplu cea frantuzeasca...of ofof. prima data dati-mi voie sa pling, de ciuda. nu cred ca exista tara cu o varietate mai mare a felurilor de mincare, a combinatiilor simplesi rafinate, a bunului gust culinar. uite, va dau azi un exemplu:
Les moelleux. Adica acele prajituri facute din ciocolata topita de bain-marie, la care se adauga albus batut spuma, galbenus, unt si atit! Desigur combinatiile sint nenumarate.
Va dau aici un exemplu delicios
http://www.cancoillotte.net/spip.php?article82
va rog sa remarcati, nu in ultimul rind cum stiu ei sa-si prezinte, onoreze, respecte o regiune! cum o promoveaza.
Ce parere aveti?