Succes în noul an universitar

aşa cum cere tradiţia, anul universitar începe pe 1 octombrie. Nu la Cluj, unde se dă startul azi, să fie de în bună zi de luni ( în Germania şcoala începe întotdeauna marţi, ca să vezi). Aşa că, studenţi, cadre didactice ( ce frumos vorbesc), vă doresc numai împliniri şi satisfacţii de tot felul!

Dominique Fernandez

Nu-mi plăcea de el ştiindu-l homosexual militant. Dar mă rog, trec peste astaşi merg la congres. Surprinsă: seamănă cu Cioran, chiar foarte bine. Prelegerea e lejera făcînd oarecum contrast cu intelectualii din sala, băţoşi ca de obicei. Îşi povesteşte viaţa: a început să scrie la 11 ani, din motive de vulnerabilitate: părinţi divorţaţi, tatăl colaboraţionist, conflicte. Urăşte mediul universitar- asta mi-a plăcut- şi ne spune amuzat cum s-a pus rău cu toţi colegii de la universitatea din Rennes unde a predat cîţiva ani, care nu-i înţelegeau celebritatea. " on n'a pas besoin de danseuses, ici" i-ar fi spus şeful. Desigur celebritatea era asigurată de afişarea homosexualităţii- după ce s-a căsătorit şi a făcut doi copii-iar televiziunile se ţineau scai după el.
Despre roman: ce sont des vies innombrables ( întrebat despre două din personajele sale)
destul de clasic, de altfel, o şi recunoaşte. Clasic a la Tolstoi, adoră autorii ruşi si Italia.
Iubeşte România - banal, les paysages fantastiques...
Il dispreţuieste pe Le Clezio- ah, ces nobels, c'est politically corect, doar.
Întrebări uşoare, greul pe după-masă. Nu pentru el ci pentru savanţii care îi studiază opera. Îi priveam în sală- bărbaţi frumoşi, evident homo. Ele mici, bătrîne şi-sau urîte.
Cred că se simte bine, văzîndu-i aşa căzuţi în adulaţie. Si cum i-am detectat o uşoara tendinţă spre răutate, sper să-i şi pună la punct, demolîndu-le construcţiile teoretice. Mîine, daca reuşesc să ajung, fac şi poze.