poate pentru ca se apropie aniversarea unui an de cind mi-am luat lumea in cap si am plecat la Limoges, unde mult am patimit, vezi arhiva, mi s-a facut un dor de Franta, de Paris, poate chiar si de Limoges, fantastic. Nu va speriati, ca nu mai urc in primul wizz cu directia Beauvais, desi bine as face. Mi s-a facut dor mai mult de mincarea frantuzeasca, de rafinamentul aranjarii ei in farfurie, de gusturi deosebite, de aerul Parisului, de ciorapi grosi colorati si esarfe in jurul gitului, plus geanta aruncata neglijent peste umar, poate chiar de o tigara fumata pe strada. De snobareala studentilor la Sorbona cu toate ca multi nu prea aveau dupa ce bea apa, de cafenelele cu terase incalzite si vinul la carafa, pocirca in cea mai mare parte, de tutungeriile rasafumate, parind a nu fi fost zugravite din WW2, de mizeria din metrou si
Dar ma opresc. Va ofer o reteta cu una din cele mai vechi brinze din lume, Fourme d'Ambert, cea in care se injecteaza penicilina si vin.
crazy french!
desigur,
http://www.750g.com/communaute_la-fourme-dambert_469253.htm
singua solutie, o noua revolutie!
culinara, bien sur!!!
In Franta n-am ajuns, dar asa bine ai descris-o, c-as pleca si maine!! Culmea mi'ai facut pofta de ceva ce inca n-am vazut si nici n-am gustat! :))
RăspundețiȘtergere